Orlando Nicoară

Doua lucruri m-au facut sa deschid acest topic, articolul lui Cristi Manafu, „Hr: Cu cat platim un entry level” si comentariile pe care le-a generat + comentariul Nonei de aici. 

In septembrie 2001 cand am ajuns la Netbridge firma avea 6-7 angajati, Emil, Simona, Iura, Dan, Bogdan, George … In feb 2005 cand Bogdan Secara a ales sa plece in Noua Zeelanda iar eu am preluat conducerea de facto a Netbridge-ului, cred ca eram cu totii cam 20 de oameni, tocmai ne mutasem in sediul frumos de la ELJ, aveam birouri mari, spatioase, bucatarie etc, etc. In iunie anul trecut, cand am plecat de la Netbridge, eram in jur de 70 de oameni. Cand a venit Bogdan in vizita, ian 2006, dupa un an, mai bine de jumatate din fetzele intalnite nu-i spuneau nimic, erau oameni noi, angajati dupa plecarea lui. 

Ce vreau sa subliniez cu asta?

– businessul de internet e un business de oameni, nu e imobiliare (unde conteaza pontul, flerul, cand cumperi etc), nu e de manufacturare (unde conteaza echipamentele de productie), nu e de comert (unde conteaza distributia, locatia etc) etc, etc. E strict de oameni si oamenii sunt cele mai importante asseturi pe care le ai/are;

– firmele se pot afla in diferite stadii de operare, start-up, dezvoltare, maturizare, cand am ajuns eu la Netbridge erau inca in faza de starup (+1 an), pana prin 2003 am stagnat pt ca a trebuit sa ducem firma catre break-even/profit, din 2004-2005 a inceput dezvoltarea –> sa cresti de la 20 de oameni la 70 intr-un an nu e usor deloc;

– cand esti in faza de dezvoltare e greu sa angajezi juniori (ma refer in special la programatori) pe care sa-i cresti, sa-i trainuiesti, sa-i integrezi. Pentru ca timpul te preseaza, pentru ca lucrezi contra-cronometru, pentru ca trebuie sa stai in deadlineuri si pentru ca seniorii nu au timpul necesar si nu pot acorda atentia cuvenita juniorilor, pentru ca oricum angajezi tz non juniori care trebuie si ei integrati cat mai rapid (asta nu inseamna ca nu am facut-o la Netbridge :)). In faza de maturizare lucrurile stau diferit, sunt asezate, nu mai e nebunia din perioada de dezvoltare si poti integra usor juniori la toate nivelurile. 

In businessul de internet, cand esti in perioada de dezvoltare, ai o nevoie acuta de oameni, in fiecare zi iti dai seama ca mai ai nevoie de un om, ca ar fi bine sa suplimentezi numarul de oameni din departament x, ca a mai aparut un proiect pe care nu poti sa-l incepi daca nu ai oameni etc, etc. Iar programatorii sunt in acest peisaj importanti, ~ 40-50% din costurile lunare ale Netbridge-ului erau date de departamentul tehnic desi ei reprezentau 20% din numarul angajatilor, am avut oameni in acest departament care erau mai bine platiti chiar decat mine, pentru ca meritau, pentru ca erau buni.

Deoarece am pierdut startul din 2000-2002, MpInteractiv e intr-o stare permanenta de dezvoltare, de un an de zile asta tot facem si o vom mai face ceva vreme de acum inainte. Si tot angajam … si am angajat inclusiv juniori. Din pacate unii din ei, desi buni, au mari probleme in ceea ce priveste seriozitatea. Manifesti intelegere cand ajunge la 12 la birou sau cand lipseste o zi fara sa anunte – vorbesti cu el, iti promite ca nu se va mai intampla, ca va anunta etc, etc – incepi sa-ti pui semne de intrebare cand lipseste doua zile – iar vorbesti cu el, iar iti promite etc,etc – si sfarsesti prin a te desparti de ei cand nu mai raspund la telefon si vin 2 zile la birou pe saptamana. De aceea stai si te gandesti ce alegi, platesti 300-400 euro pt un astfel de junior (chiar 500-600 euro cum spune Cristi) sau dublezi suma si cauti un om cu experienta? Mircea deplangea sistemul de invatamant care nu mai „scoate” juniori ca acum cativa ani, eu spun ca tine foarte mult de om, tine foarte mult de dorinta lui de a creste, de a-si atinge visele, de a incepe de undeva. Daca ne uitam la un Vivi, la Andressa, la Deea, la Emi ne dam seama ca felul lor de-a fi a facut diferenta. Poti sta acasa si astepta jobul de 600 euro sau poti sa faci voluntariat/incepe undeva pe 2-300 euro/etc. Un junior cum au fost cei enumerati mai sus la vremea lor isi gasesc oricand un job bine platit.

Ca o concluzie, eu am inceput in 98 pe 120 de dolari iar apoi am plecat pe 80 de dolari ca sa fac ceea ce vroiam insa atunci costurile nu erau cele de azi, am stat 3 ani de zile pe acelasi salariu insa imi placea la nebunie ceea ce faceam + atmosfera era extraordinara, am strambat din nas cand studenti sau proaspat absolventi cereau 300 euro pt un job de cs insa in acelasi timp am si angajat pe 400 de euro juniori. Asa ca daca esti un junior bun, un semi Vivi sau jumatate din Andressa, pune mana pe email si trimite cv-ul, cu siguranta ne vom intelege :)