Archive for noiembrie, 2022

Despre tineri si cum cred ca pot fi intelesi/abordati

Probabil ca toti ne-am „lovit” intr-o forma sau alta de tinara generatie, fie ca vorbim de copiii nostri, cei ai prietenilor sau rudelor, sau de colegi pe care am incercat sa-i integram in colectivitatile noastre. Generatia nascuta dupa 2000 este, probabil, generatia cea mai favorizata din ultimii 200+ ani. Este generatia „quality of life”, generatia care isi traieste viata asa cum vrea, la „adapostul” eforturilor facute de bunicii si parintii lor. Ce am scris e parerea mea, nu am pretentia ca e „reteta succesului” in relatia cu tinerii.

Un scurt istoric:

  • Bunicii si strabunicii nostri au facut parte din cele mai sacrificate generatii de dupa 1800. Fie ca e vorba de cei care au pus umarul la industralizare sau cei care au luptat intr-unul din cele doua razboaie mondiale, aceste generatii au muncit ca nicio alta generatie. Cam 300 de zile pe an, 10-12 ore pe zi. De la inceputurile omenirii, de cand omul era culegator-vanator, nicio alta generatie nu a muncit cat generatiile care au trait in secolul 19 si in prima jumatate din secolul 20.
  • Bunicii si strabunicii nostri au fost fortati sa munceasca zi de zi, sa indure injuraturile sefilor, uneori abuzurile fizice, fara sa poata protesta. Indiferent cat de abuzati au fost, a doua zi se prezentau din nou la locul de munca, pentru ca veniturile castigate le asigurau supravietuirea. Au fost generatii care au muncit pentru a supravietui. De aici numarul mare de ore lucrate, angajatorii speculand la maxim nevoile lor primare. Fara educatie, si-au trait viata incercand sa stranga suficienti de multi bani pentru a-si trimite copiii la scoala.
  • Copiii lor, parintii nostri, sunt o generatie care a incercat sa-si asigure un anumit confort al vietii. Au continuat sa munceasca mult dar au inceput sa castige mai bine, suficient pentru a avea o viata mai buna, suficient pentru a-si putea permite ca toti copiii lor sa aiba o educatie.
  • Generatia noastra, 40+ ani, pana spre 55 ani, este generatia care s-a dezvoltat o data cu internetul. Am muncit aproape la fel de mult ca parintii nostri, am incercat sa ne asiguram un confort al vietii, ne-am educat in ale computerului, am descoperit lumea prin intermediul internetului, am avut acces la informatii rapid, online, incepand din anii 2000. Si noi, mai mult, si parintii nostri, mai putin, am beneficiat de confortul generat de sacrificiile facute de bunicii si strabunicii nostri.
  • Generatia noastra a beneficiat din plin de „epoca” informationala si democratizarea accesului la informatie adusa de internet. Schimbarea de paradigma a survenit o data cu aparitia si dezvoltarea YouTube si a cursurilor online. Odata cu digitalizarea.

Acum, sa revenim la tinerii nostri. Generatia de dupa 2000 este complet diferita de generatiile precedente. Din doua motive:

  1. Au crescut la „adapostul” grijei exagerate manifestate de parintii lor. Sunt crescuti in „cocoon”, izolati de toate problemele vietii.
  2. Au beneficiat de dezvoltatea internetului si sunt generatia digitala 100%. S-au nascut cu internetul si traiesc cu smartphone-ul.

Din acest motiv acesti tineri cauta calitatea vietii, nu confortul, asa cum am facut-o noi, ci frumusetea si bucuria de a trai bine. Nu au nicio presiune, nici cea a supravietuirii, asa cum au avut-o bunicii si strabunicii lor, si nici cea a confortului vietii, asa cum am avut-o noi, parintii lor. Confortul il au by default, asigurat de parinti. Cauta un loc de munca prietenos, cauta un job bun, cauta sa fie implicati, cauta sa fie remarcati, sa-si stie evolutia in firma, evolutia in societate, sa stie cum sunt recompensati, sa fie implicati in proiecte majore (schimbarile climatice) etc. Nu reactioneaza la amenintari sau penalizari pentru ca-si „iau jucariile” si se muta la alt job, avand asigurat confortul financiar de catre parinti. Nu-i poti pedepsi pentru ca nu functioneaza. Deloc. Sunt intr-o continua cautare si TESTARE. Ei nu vor sa fie astronauti, medici, avocati, presedinti etc, asa cum „visau” generatiile anterioare. Modelul scoala – loc de munca – cariera – pensie nu functioneaza pentru aceasta generatie. Ei testeaza. La fel ca intr-un joc video. Azi sunt un personaj, maine altul, poimaine altul. Si asta pentru ca accesul la ORICE vor le este extrem de facil. Vor sa devina programatori, poftim, e plin YouTube-ul si internetul de cursuri. Vor sa gateasca bine. Idem. Uite retete de restaurante Michelin. Vor sa invete cum e propulsata o racheta in spatiu. Pac, au acces prin doua click-uri si investind cateva ore la materiale video care le explica acest lucru. Digitalizarea le permite accesul instant la tot ce vor si tot ce cauta. Testeaza restaurante, haine, stiluri de viata, locuri. Pleaca in city break-uri aproape in fiecare weekend. Nu exista nimic mai important decat timpul lor. Ar renunta fara emotii la job daca stilul lor de viata ar fi afectat, daca nu ar mai putea iesi cu prietenii, daca nu si-ar mai putea urma placerile. Sunt pretentiosi cu ei si cu cei din jurul lor. Vor mai mult si cauta sa ofere putin. Sunt complet, dar complet diferiti de cum am fost si suntem noi. Si, cel mai important, noi trebuie sa ne adaptam la stilul lor pentru ei nu se vor adapta la stilul nostru. Daca facem asta, daca le asiguram confortul dorit/cerut, ar trebui ca lucrurile sa functioneze.

Din momentul in care isi gasesc motivatia ar trebui sa fie imbatabili. Problema lor e ca o tot cauta si-o gasesc tarziu.

20 despre Energie

In ultimele luni am tot studiat problema energiei incercard sa inteleg ce se intampla. Situatia actuala de pe piata de energie globala are mai multe cauze. O sa vi le expun mai jos iar concluzia o trageti singuri. Acesta este primul post, unul general, care trateaza problema energiei.

1. Uniunea Europeana este dependenta de importurile de energie, productia interna acoperind doar 45-50% din consum.

2. Soarele trimite continu 173.000 terawatts catre planeta noastra, in conditiile in care consumul global este de 15.000 terawatts. Cu doar 0.009% din energia trimisa de Soare ne-am rezolva consumul de energie si am avea si loc de crestere. Dar despre solar si tehnologia existenta azi intr-un episod viitor.

3. China produce doar din carbune cat produce SUA din toate sursele de energie.

4. Energia Verde, definita ca fiind energia solara si eoliana, acopera sub 5% din consum global. Energia verde ar trebui sa includa si energia produsa de hidrocentrale, iar, dupa unele voci, si energia nucleara.

5. China este cel mai mare consumator de energie din lume, urmata de SUA, India, Rusia si Japonia.

6. Azi, nu se poate renunta la energia produsa de combustibilii fosili FARA a investi in nuclear sau in gaze. Voi detalia.

7. Dupa $3800 miliarde! investiti in energie regenerabila, procentul energiei consumate, la nivel global, din combustibili fosili a scazut, in ultimii 10 ani, de la 82% la 81%. (Sursa)

8. Consumul combustibililor fosili inca e in crestere, Agentia Internationala a Energiei estimand o plafonare a cererii pentru carbune, actuala crestere fiind temporara, atingerea varfului pentru consumul de gaze naturale pana la finalul acestui deceniu, iar pentru petrol, IEA estimeaza ca la mijlocul deceniului viitor vom atingerea varfului de consum, urmata de o plafonare pana in 2050, scaderea urmand a avea loc dupa acest an. (Sursa)

9.  Productia de energie, la nivel global, a crescut de la 254 EJ in 1973, la 606 EJ in 2019.

10. Procentual, sursele de energie au evoluat, din 1973 pana in 2019 dupa cum urmeaza:
– Petrolul, de la 46,2% in 1973, la 30,9% in 2019
– Carbunele, de la 24,7% in 1973, la 26,8% in 2019
– Gazele naturale, de la 16,1% in 1973, la 23,2% in 2019
– Biocombustibili si deseuri, de la 10,2% in 1973, la 9,4% in 2019
– Nuclear, de la 0,9% in 1973, la 5% in 2019
– Hidro, de la 1,8% in 1973, la 2,5% in 2019
– Altele (Solar, Eoliene), de la 0,1% in 1973, la 2,2% in 2019
In 49 de ani, combustibilii fosili au evoluat de la 87%, cat reprezentau in 1973, la 80,9% in 2019, in timp ce consumul s-a triplat.

11. Cat contribuie fiecare regiune la productia de carbune:
– Europa – 33,3% in 1990, 17,6% in 2019
– Asia – 29,2% in 1990, 49,4% in 2019
– Cele doua Americi – 29,6% in 1990, 23,1% in 2019
– Africa – 4,4% in 1990, 5,9% in 2019
– Oceania – 1,2% in 1990, 1,1% in 2019

12.  Statele Unite produc 843 TWh din nuclear si au si cel mai mare numar de GW instalati de nuclear, 97. Franta este pe locul 2,iar China pe 3, atat la productie cat si la capacitatea instalata.
Franta isi produce aproape 70% din energie din nuclear, urmata de Ucraina, cu aproape 54% si Suedia cu 39,3%.

13.  Cei mai mari producatori de petrol din lume sunt Statele Unite (706 Mt), Rusia (512 Mt) si Arabia Saudita (511 Mt), in timp ce primele trei pozitii la tarile exportatoare sunt ocupate de Arabia Saudita (352 Mt), Rusia (269 Mt) si Iraq (195 Mt). Tarile care importa cel mai mult petrol sunt China (505 Mt), India (227 Mt) si SUA (202 Mt)

14. Cei mai mari producatori de gaze naturale sunt SUA (949 bcm), Rusia (722 bcm) si Iran (235 bcm), in timp ce Rusia este/era cel mai mare exportator (230 bcm), urmata de Qatar (127 bcm) si Norvegia (111 bcm). China, Japonia si Germania sunt tarile care importa cel mai mult gaze naturale.

15. China produce aproape 50% din cantitatea de carbune la nivel global (3764 Mt), fiind urmata de India (760 Mt) si Indonesia (564 Mt). Tarile care exporta cel mai mult sunt Indonesia (396 Mt), Australia (390 Mt) si Rusia (188 Mt), in timp ce China (306 Mt), India (210 Mt) si Japonia (183 Mt) importa cel mai mult.

16. Norvegia isi acopera 93,4% din necesarul de energie din hidro, cel mai mare procent din lume, urmata de Brazilia, cu 63,5% si Canada cu 58,8%. Nicio alta tara nu depaseste 30%. Cei mai mari producatori de energie hidro sunt China (1304 TWh), Brazilia (398 TWh) si Canada (380 TWh), in timp ce tot China conduce la capacitatea instalata, 356 GW, urmata de Brazilia 110 GW si SUA cu 103 GW.

17. Cel mai mare producator de energie eoliana din lume este China, cu 406 TWh, care reprezinta 28,4% din total energie eoliana produsa la nivel global. China este urmata de SUA, cu 298 TWh si Germania, cu 126 TWh. China are instalati 210 GW de eoliene, in timp ce SUA are 103,7%, iar Germania 60,9.

18. Nicio tara nu genereaza mai mult de 21% din total energie din eoliene. Germania are 20,7%, Spania, 20,4%, UK 19,9%.

19. Cel mai mare producator de energie solara din lume este tot China, cu 224 TWh, urmata de SUA cu 94 TWh si Japonia cu 69 TWh. China are instalati 205,2 GW de solare, SUA 75,7, iar Japonia 63,1%. Nicio tara nu-si produce mai mult de 10% din total energie din solar: Italia 8,1%, Germania 7,6%, Japonia 6,6%.

20. Capacitatea de rafinare, la nivel global, a crescut de la 2739 Mt in 1973, la 4281 Mt in 2019. O singura tara din Europa, Germania, intra in top 10 tari in functie de capacitatea de rafinare. O singura tara din Europa, Norvegia, intra in top 10 exportatori de produse din petrol rafinat din lume. Patru tari din Europa, Germania, Franta, Spania si Italia, se afla in top 10 tari importatoare de produse petroliere rafinate.

Carte: „Not One Inch: America, Russia, and the Making of Post-Cold War Stalemate”

1992 a fost un an important pentru viitorul relatiilor dintre Statele Unite si Rusia.
Anul a inceput cu cei doi presedinti, George H. W. Bush si Boris Eltin, facand planuri comune pentru a trimite un om pe Marte pana in 2020. Si s-a sfarsit cu victoria surprinzatoare a lui Bill Clinton in alegerile prezidentiale din SUA.
Infrangerea lui Bush Senior, care cu un an in urma, dupa succesul campaniei “Desert Storm”, campanie care l-a “scos” pe Saddam Hussein din Kuweit, avea 89% cota de popularitate, a schimbat dinamica relatiilor dintre cele doua tari.
Din cauza popularitatii lui Bush, Democratii nu s-au inghesuit sa candideze impotriva lui de frica sa nu piarda alegerile si asa a ajuns Bill Clinton sa castige nominalizarea partidului.
Bush ar fi castigat detasat alegerile daca nu decidea sa creasca taxele, ceea ce i-a infuriat pe Republicani, si nu intra in scena Ross Perot, miliardarul texan. Aproape 20 de milioane de americani au votat pentru Perot, 19% din votul popular, enorm. Asa a pierdut Bush Senior al doilea mandat si asa a ajuns Bill Clinton presedintele SUA.
Clinton nu avea echipa, iar Democratii veneau la putere dupa 12 ani de administratie Republicana condusa de Reagan si Bush. Noul presedinte a adunat ce veterani mai erau activi de pe vremea lui Carter si a completat cu tineri.
„Not One Inch: America, Russia, and the Making of Post-Cold War Stalemate” e o carte excelenta. Bine scrisa, usor de citit, bine documentata. Din cele 800+ de pagini ale cartii, asa cum imi apare pe Kindle, cu o dimensiune standard a fontului, peste 400 sunt pagini cu note de subsol. Autoarea, M.E. Sarotte, a documentat aproape fiecare fraza. Iar eu am ingalbenit-o, atat de multe pasaje atragandu-mi atentia.
Desi autoarea nu o spune direct, lipsa de experienta a lui Clinton si a echipei lui a dus la ratarea unui moment extrem de favorabil in istorie, un moment care, daca s-ar fi intamplat, ar fi dus, probabil, la intrarea Rusiei in NATO si UE.
George H.W. Bush si echipa lui extrem de experimentata si “harsaita” in “Razboiul Rece” a stiut sa gestioneze atat prabusirea Cortinei de Fier, cat si unificarea Germaniei si disparitia URSS. In ‘92, Eltin, fericit ca tocmai scapase de Gorbaciov, ii detaliaza lui James Baker, Secretarul de Stat SUA, toata procedura URSS/Rusiei pentru un atac nuclear. Cine are valizele cu coduri, cine poate ordona, in ce conditii etc. Tot. Cam acesta era nivelul relatiei dintre SUA si Rusia.
Despre extinderea NATO in Est exista doua viziuni/opinii:
– Viziunea germana, care, dupa unificarea decisa in formatul 2+4 (Germania de Vest, Germania de Est, SUA, URSS, Marea Britanie si Franta), considera ca prevederile protocolului semnat, cum ca Germania unita va ramane in NATO, va pastra armele nucleare pe teritoriul vestic dar nu se va extinde cu armament si trupe in Estul Germaniei, inseamna de fapt ca NATO nu se poate extinde catre Est.
– Viziunea Secretarului General NATO din acel moment, Manfred Wörner, un german, care considera ca prevederea nu se referea decat la Germania, nu si la tarile din Estul Europei. Wörner si-a sustinut punctul de vedere in fata echipei lui Clinton si a avut castig de cauza, pe fondul unui moment de slabiciune a lui Eltin care, in 1993, e “pacalit” de Lech Walesa, presedintele Poloniei, sa recunoasca faptul ca Rusia nu ar avea nicio problema/obiectie ca Polonia sa adere la NATO.
Despre Ucraina:
In decembrie 1991, la destramarea URSS, Ucraina era a treia mare putere nucleara a lumii, dupa SUA si Rusia. Bill Clinton a folosit tactica “batul si morcovul” cu ucrainenii, amenintandu-i ca daca nu renunta la arsenalul nuclear mostenit de la URSS vor deveni atat dusmanii Statelor Unite cat si ai Rusiei, ademenindu-i cu ajutoare financiare in cazul in care se conformeaza. Ucraina a dezbatut intens problema la momentul respectiv, unul dintre motivele renuntarii fiind si lipsa controlului, care era la Moscova, pe respectivele arme nucleare.
Ucraina a fost foarte vocala cand, in 93-94, au inceput discutiile despre extinderea NATO in Est sustinand ca nu vrea sa fie lasata ca “buffer” intre NATO si Rusia. Iar scenariile facute de echipa lui Clinton includeau Ucraina, alaturi de Rusia si Belarus, in valul doi al aderarii la NATO, dupa Polonia, Ungaria si Cehia si inaintea tarilor baltice.
Cartea mai confirma rolul in istorie castigat de Helmuth Köln. Cancelarul german a stiut sa-si urmareasca interesul, unificarea Germaniei, a stiut sa-i tina aproape pe americani si a stiut cum sa-l “cumpere” pe Gorbaciov. Germania a platit URSS 12 miliarde de marci germane pentru ca Gorbaciov sa-si dea ok ul pe unificare. Cam $8 miliarde atunci, aproximativ $18 miliarde in banii de azi, dupa ajustarea inflatiei. Adica aproximativ jumatate din cat ar fi cheltuit Zuckerberg pana acum pe Metaverse. Cele 12 miliarde de marci “au disparut” imediat cum au trecut granita, in URSS.
Cititi cartea daca va pasioneaza subiectul si vreti sa intelegeti. Merita fiecare fraza.