Archive for martie, 2014

Am citit la Cristi un post despre reach-ul organic al Facebook-ului care a scazut sub nivelul inflatiei anuale a lui Mugur Isarescu. Lucru vizibil de altfel, in ultimul an, pentru oricine are cat de cat activitate pe Facebook. Bineinteles ca au aparut si comentariile, stai putin, ca e vorba de continut, ca trebuie sa evoluam, ca trebuie sa miscam muntii, sa generam engagement, sa generam like-uri si comentarii cu ceea ce postam noi, ca branduri, pe Facebook.

Domnilor, nu e chiar asa, eu cand am dat like paginii Jaeger-LeCoultre sau colegei Diana Marcu de la gandul.info, am dat like constient, treaz si in deplinatatea facultatilor mintale, am dat like in cunostinta de cauza si stiind ce as putea sa primesc la schimb. Daca Diana Marcu se apuca sa posteze foto cu pisici, iar Jaeger-LeCoultre semneaza contract de imagine cu Justin Bieber am oricand posibilitatea de a da unlike. Simplu. La fel de simplu cum am dat like. Userii au dat like unor branduri pentru ca le plac acele branduri, pentru ca le consuma, le utilizeaza, sunt atasati de ele, nu pentru contentul pe care-l posteaza si nici pentru numarul de like-uri si comentarii pe care-l genereaza. Cel putin eu asa am inteles notiunea de like, vreau sa vad/primesc/citesc mesajele acelui brand/nume/pagina/personaj caruia i-am dat like. Facebook a decis, prin algoritmii sai, ca postarile acestor branduri/pagini/personaje/vedete nu mai merita sa intre in feed-ul/atentia mea. Sunt de acord ca poate decide ca, in cazul unui brand cu 8-10 postari pe zi, 1 din 2 sa fie piua, hai 1 din 3, hai 1 din 4. Dar nu sa-mi „ascunda” 98 din 100. Pentru ca asta inseamna un unlike pe care eu nu l-am dat.

Da, sigur, pot decide ce vor, pentru ca e sistemul lor si sunt regulile lor, dar nu inseamna acceptul nostru automat, nu inseamna ca trebuie sa fim de acord cu asa ceva si sa cautam explicatii gen „e contentul, domle, e engagementul”.