Archive for the ‘People’ Category

Despre demiterile in masa din marile companii de tehnologie

„Angajeaza cat ai nevoie si accelereaza dezvoltarea”. Barbatul cu par alb si barba vorbea serios. E final de an 2007, eram deja de un an si jumatate in grup, iar discutia, in 3, el, eu si R, era una informala, inainte. dupa sau in timpul bugetarii numarul x pentru 2008. Criza nu se vedea, piata duduia, miscasem lucrurile, avea crestere de trafic pe proprietatile grupului si incepusem sa facem bani din vanzarea de publicitate online. Proprietarul grupului obisnuia sa traseze directia pentru buget. Cerea cresterea estimata a pietei de la research, iar tu, ca manager, aveai obligatia de a construi un buget in care cresterea sa fie dubla vs cresterea pietei. Daca piata crestea cu 50%, conform research-ului, compania trebuia sa-si faca un buget care prevedea o crestere de 100%. Asta la prima strigare. Urma un ping pong intre manageri si proprietar, un fel de negociere : „nu putem creste cu 100%, nu e realist/e imposibil/nu se poate”. „Bine, accept o crestere de 95%.” In final se inchidea la 80 sau 85%. El era fericit ca ne-a fortat sa crestem mai mult decat piata, noi ca am dat in jos o crestere nerealista. Intelegeam logica cererii, nu intelegeam baletul care incepea in septembrie, o data cu prima bugetare si narativele, si se termina la final de decembrie, cand era aprobata versiunea 5-6-7, cum iti era norocul, de buget. In 8 ani de zile, cat am stat acolo, nicio versiune 1 de buget nu a fost aprobata. As spune, cu o siguranta de 99%, ca nici versiunile 2 si 3 nu au avut mai mult noroc.

Venisem cu aproape 70 de oameni dupa mine, iar cererea lui m-a intrigat. Pentru ca nu erau bani de dezvoltare si accelerale. M-au „recrutat”, in primavara/vara lui 2006, pentru a dezvolta online-ul grupului care „suferea”, fiind ramas in urma vs cota de piata si pozitia pe care o aveau publicatiile in print sau ca agentie de stiri. Am construit un business plan care prevedea necesarul de investitii pe 3 ani, l-au aprobat, ne-am apucat de treaba. In primul an am primit bani de capex (servere, ca nu puteam opera fara ele) si ceva opex. Ne-am finantat operarea prin neplata publicitatii vandute catre celelalte firme din grup, spre disperarea managerilor de acolo, care incepusera sa se uite urat la noi.

M-am dus la R sa o intreb daca are bani. R conducea grupul si ii gestiona banii proprietarului. O femeie extraordinara, corecta si umana. „R, ai bani pentru ce vrea el sau suntem ca liberalii, prin noi insine? Nu angajez pe nimeni daca nu sunt bani, sa ma trezesc ca nu avem cu ce sa platim salariile”. R stia cum sa-ti transmita mesajele astfel incat sa nu-l puna pe proprietar intr-o pozitie aiurea. Asa ca nu am angajat pe nimeni. Asta nu m-a impiedicat, aproape 8 ani mai tarziu, sa dau drumul unui proiect cu zeci de oameni, bazandu-ma pe niste promisiuni ale unor investitori ca „banii vor veni”.

Luna aceasta marile companii de tehnologie au anuntat concedieri in masa, de mii de persoane:

Amazon – 18.000 de angajati concediati.

Microsoft – 10.000 de angajati concediati.

Meta/Facebook – 11.000 de angakati concediati.

Alphabet/Google – 12.000 de angajati concediati.

Intre septembrie 2019, inainte de pandemie, si septembrie 2022, cand s-a cam terminat cu pandemia, fiecare din aceste companii au angajat ca „disperatii”. Amazon si-a dublat numarul de angajati, cam pe acolo fiind si Meta/Facebook, cu o crestere de 94%, in timp ce la Alphabet/Google, cu 57%, si Microsoft, cu 53%, cresterile au fost mai temperate. Singura companie mare tech care nu a angajat masiv in aceasta perioada a fost Apple, unde cresterea a fost de doar aproximativ 20%. Iar Apple sunt si singurii care nu au anuntat concedieri pana acum. In conditiile in care 40% din cei 164.000 de angajati lucreaza in cele 500 de magazine Apple.

Cand au avut dreptate managerii acestor companii? Cand au angajat zeci de mii de oameni intr-o perioada atat de scurta sau acum, cand sunt fortati sa dea afara cu zecile de mii? Ca manager al unei companii cu pana 1000 de angajati esti cam obligat sa ai grija de acestia si de familiile lor. Adica porti resposabilitatea, uriasa, de a te asigura ca firma are lichiditati pentru operare, implicit pentru plata salariilor. Lucrurile se schimba cand numarul de angajati este de ordinul zecilor de mii sau a depasit 100.000 si cand compania este listata pe bursa. Pentru ca angajatii devin doar un numar, in timp ce la fiecare trei luni stai cu presiunea raportarii rezultatelor public, catre bursa si actionari. Ceea ce face ca managerii sa „invete” sau sa fie fortati sa invete livrarea de rezultate pe termen scurt si foarte scurt. Si sa renunte la orice strategie pe termen  mediu, lung. Bine, mai putin Zuckerberg care pare blocat in Metaverse, ceea ce s-ar putea sa-i atraga si caderea.

Aceste companii au angajat masiv pentru ca au crezut ca ceea ce s-a intamplat in 2020, cand toata lumea a stat in casa, a lucrat de acasa si a cheltuit banii online, este „noua realitate”, iar cresterile din acel an si din anul care au urmat vor continua pe termen lung. Daca nu angajau erau luate la rost de actionari sau analisti. S-a dovenit ca nu e o schimbare de paradigma, ca lumea nu vrea sa stea in casa, vrea sa iasa, sa mearga in magazine, sa calatoreasca, sa petreaca timpul cu prietenii sau familia si nu in fata unui calculator de dimineata pana seara. Aceste companii si managerii lor au pariat pe o crestere sustinuta, de doua cifre/an, si pe „mutarea” in online a activitatilor care se desfasurau offline pana in pandemie. Au calculat gresit, au estimat gresit, iar acum platesc angajatii lor. Aveau alternativa? Apple arata ca da. Piata poate spune ca nu. Analistii nu se pronunta, ca de obicei.

Aceste aceste companii sunt intr-o goana nebuna dupa cota de piata si „ocupare de teritorii” similara cu goana dupa aur (Gold Rush) din secolul 19. Evident ca ambele „miscari” sunt dictate de lacomie. Lacomia de a avea mai mult, si mai mult, mult mai mult. Fortate de piata, concurenta si actionari. Iar managerii trebuie sa faca balet pentru a incerca sa-i multumeasca pe toti si sa-si pastreze pozitiile platitel cu milioane de dolari anual. Toate au zeci de miliarde de $ in conturi, toate genereaza zeci de miliarde in venituri/an. Si mai grav este ca unele din aceste companii au folosit resursele financiare pentru a-si cumpara propriile actiuni. Google a platit $57 de miliarde doar anul trecut in stock buybacks doar anul trecut. Acelasi Google economiseste anual $2,5 miliarde din concedierea celor 12.000 de angajati. Teoretic, daca nu-si rascumparau actiunile aveau bani pentru a-i plati 23 de ani pe acesti 12.000 de angajati dati afara. Practic cresterea veniturilor s-a redus, poate vine recesiunea, poate va urma o scadere, poate ca apar noi concurenti, poate, poate, poate.

So, cand au avut dreptate managerii?

Mircea Geoană vorbeste de o Romanie „care conduce, nu este condusa”

Mircea Geoana a furat startul campaniei prezidentiale, saptamana aceasta, cu un discurs de candidat, la conferinta ASE-ului despre „Viitorul Europei”. Discursul fostului presedinte de o noapte al Romaniei, actual secretar general adjunct NATO, contine cateva remarci care merita evidentiate. Si o sa incep cu ultima. Geoana spune, la finalul discursului, ca Romania trebuie sa inceteze sa mai fie condusa si sa inceapa sa conduca.

Mulți vor spune că nu are rost să mai încercam, ca nu mai avem cu cine și cu ce și că mai bine ne vedem de viață. Si când mă domină resemnarea îmi amintesc de veșnic actualul istoric Neagu Djuvara și de viziunea lui asupra civilizațiilor. Spunea undeva că “popoarele lipsite o vreme de vitalitate istorică, au puterea de a renaște cu o forță uimitoare”. Poate ca a venit clipa sa renaștem. Și cum ar spune strămoșii noștri latini: “Non Ducor, Duco” – Nu mă las condus, Conduc!

Este pentru prima oara, pentru mine, cand aud o astfel de sugestie/recomandare/indemn de la un politician de top roman, care nu are atarnata de el eticheta „nationalist”. Mesajul e cu atat mai important cu cat vine de la un roman ce sta nas in nas cu decidentii de top din armata Statelor Unite. Transmite SUA, prin vocea lui Geoana, ca Romania trebuie sa fie mai curajoasa, si sa se alature Poloniei in a contesta duopolul Franta – Germania care conduce azi UE? Vom vedea.

Trecand peste exagerarile din discurs:

Unde e locul României în acest viitor? În Centrul acestuia. Trebuie să fim kilometrul zero al schimbărilor, borna de la care se măsoară fiecare pas.

si peste remarcile usor rasiste:

Ne bucurăm că imigranții din Orientul Mijlociu sau Africa nu aleg sa rămână in Romania, însă cauzele acestei alegeri trebuie sa ne dea de gândit față de orice viitoare politică legată de demografie și atragere sau păstrare de forță de muncă.

Geoana vorbeste despre intarirea rolului statului:

Statul minimal este astăzi o amintire – mai ales dacă avem onestitatea să recunoaștem de câtă nevoie de intervenție guvernamentală, asumare de riscuri și atenuare de șocuri avem în prezent și, probabil, și în viitor.

si este primul politician de top care vorbeste, sau pe care eu il aud, cu toata gura despre scaderea puterii economice a Germaniei si felul in care acest lucru se va reflecta in viitorul Europei:

Germania, cea mai importantă economie a Europei și principalul partener economic, industrial și comercial al României și al regiunii, nu parcurge doar o “Zeitenwende” – trecerea la o nouă eră. În fapt, este o trezire strategică, economică și digitală, anticipând o schimbare din mers a modelului său economic. Vastul ecosistem industrial german, european și internațional va continua să fie prezent în Europa Centrală și de Est, dar într-o formulă profund modificată, generând transformări masive pe orizontala actualului model industrial central și est-european.

punctand, folosind ca exemplu SUA, faptul ca politicul si economicul vor fi mult mai legate in viitorul apropiat, precum si rolul serviciilor de informatii:

Așa cum subliniază și noua Strategie de Securitate Națională a SUA, între politica externă și cea internă exista o legătură biunivocă: Pentru a reuși în exterior, trebuie investit în “inovare și forță industrială și în clădirea rezilienței acasă”. Iar, în atingerea acestor obiective, este necesară “folosirea tuturor elementelor de putere națională – diplomație, politică industrială și economică, cooperare internațională, servicii de informații și apărare națională”. Iar o politica industrială și de inovare modernă reprezintă o parte integrantă a unei strategii de securitate naționale.

Vorbind despre Romania de azi si Romania viitorului, Geoana puncteaza ceea ce el numeste „Paradoxul romanesc”:

Din punct de vedere al ciclului economic, Romania parcurge cea mai bună perioadă din întreaga noastră istorie. Avem azi un PIB mai mare de patru ori decât în 1989. Și, totuși, asistăm la un cataclism demografic, cu o populație la nivelul anilor ’60. Pe o suprafață cat a Marii Britanii, vom ajunge să fim țara cu cea mai mică densitate a populației din Europa.

si propune 5 obiective strategice pentru tara noastra:

 

1. Obiectivul Strategic #1: Să ne punem pe deplin în valoare relevanța și locația strategică.
Istoria ne oferă o noua șansă. Este deja recunoscut faptul că elitele romanești au știut să profite de marile momente de inflexiune. Istoria modernă a României este ilustrativă în acest sens.

2. Obiectivul strategic #2: Regândirea si transformarea rolului și capacitații Statului de a-și exercita funcțiunile esențiale.
Transformarea rolului și capacitații Statului și a sistemului politic de a administra eficient o economie și o societate modernă reprezintă cea mai mare provocare pentru România.

3. Obiectivul strategic #3: Un nou model economic și un contract social împrospătat, având inovarea ca principal motor al dezvoltării. La nivel istoric, prea puține națiuni au reușit să facă saltul de la economie în dezvoltare la cel de economie dezvoltata. Este un truism deja că succesul – sau falimentul – unei națiuni depinde de calitatea instituțiilor sale politice și economice, de domnia legii, dar și de existența unei arhitecturi a oportunităților în societate.

4. Obiectivul Strategic #4: Repopularea României. Bătălia centrală a secolului 21 este competiția pentru talent. Și aici suntem cei mai vulnerabili. Ca ciclu economic lung, Romania parcurge cea mai buna perioadă din întreaga noastră istorie. Si, totuși, asistăm la un cataclism demografic, cu o populație la nivelul anilor ’60. Nu suntem singurii care ne confruntam cu aceasta problema. Însă nici o alta tara nu se confrunta cu un risc existențial ca Romania.

5. Obiectivul Strategic #5: Reclădirea reputației României în ochii propriilor cetățeni și ai lumii. Nimic nu mă doare mai tare decât modul în care ne percepem și cum suntem tratați ca români. Deși pare un factor intangibil, proasta reputație și lipsa de încredere în propria țară au un impact direct în tot ceea ce facem: ce salarii avem acasă și în străinătate, cum suntem tratați în țări străine, câți bani reușim să atragem pentru afacerea noastră sau pentru un start-up romanesc, câți romani și românce aleg să părăsească țara, cați turiști ne vizitează. Daca ar exista o statistică, m-aș încumeta să spun că proasta reputație costă Romania mai mult decât toată risipa și ineficiența la un loc.

Intreg discursul il gasiti aici, cititi-l cand aveti timp.

Pe exemplu dat de SUA, din noua Strategie de Securitate Națională a SUA, un singur exemplu, proaspat, de ieri. Secretarul Energiei din administatia Biden vorbeste despre crearea si sustinerea a 100.000+ locuri de munca pentru americani dupa ce Polonia a ales o companie americana pentru constructia primei centrale nucleare. Americanii au concurat cu o firma franceza si una din Coreea de Sud:

Studiu de caz: Parag vs Zuckerberg, ultimul an

Elon Musk a inchis tranzactia prin care a cumparat Twitter pentru $44 miliarde. CEO-ul Parag Agrawal a fost concediat impreuna cu directorul financiar si cel juridic.

In anul in care a fost CEO, Parag a reusit sa inchida tranzactia si sa maximizeze profitul pentru actionarii companiei. Twitter azi, realist, valoreaza maxim $20 miliarde. Piata e in scadere, bursa e in scadere, economia e afectata de razboi, criza energiei, cresterea dobanzii de referinta etc. Si totusi Parag, protejandu-si actionarii, dandu-l in judecata pe Musk, refuzand sa accepte o oferta mai mica pentru a inchide tranzactia, a reusit sa scoata tot ce se putea scoate din vanzarea platformei sociale. Parag pleaca acasa, fiind concediat, cu peste $40 milioane meritati.

De partea cealalata, Mark Zuckerberg, CEO-ul Facebook, a reusit sa duca valoarea companiei de la $1000 miliarde, cat era in septembrie anul trecut, la putin peste 260 miliarde, cat e azi. Actiunile Facebook au scazut cu 25% in ultimele zile dupa ce compania si-a anuntat rezultatele pe trimestrul 3, slabe. Zuckerberg a scos, din buzunarul lui, pentru ca e un actionar semnificativ Facebook, si al actionarilor aproape $750 miliarde in putin peste un an, insistand pe strategia de a fi „allinMetaverse”.

Vom vedea daca e cartea castigatoare. Pana atunci, Parag 1 – Zuckerber 0.

 

Carti: Shoe Dog – Memoriile lui Phil Knigh, fondatorul Nike

Una dintre cele mai bune carti citite in ultimii ani, o recomand pentru toti cei care sunt sau vor sa devina antreprenori. Ilie Nastase a fost primul mare sportiv sponsorizat de Nike.

Garry Kasparov si gandirea strategica

Marti, 28 Noiembrie, la Mariott.

În timpul conferinței, unde va fi oferită participanților și o carte-referință, Garry Kasparov va împărtăși audienței opiniile sale despre: · Gândirea strategică și modul în care trebuie folosită în afaceri (studii de caz Boeing și Apple) și cum îți poți folosi intuiția pentru maximizarea avantajelor strategice și luarea deciziilor – Impactul progreselor tehnologice asupra procesului decizional – Diferența dintre tacticieni și strategi și cum te poți transforma într-un strateg veritabil, dar și ce rol joacă învățarea continuă și autoanaliza în acest proces „Vă voi provoca să îmbrăcați haina liderilor și a conducătorilor din diferite domenii de activitate. De la candidații la Președinție, la CEO sau comandanți de navă pe timp de război. Nu este amploarea unei decizii sau a nivelului de conducere. Este procesul. Când vom termina, veți conștientiza mai mult ca oricând abilitățile și punctele dvs forte sau slăbiciunile ca factor de decizie. S-ar putea să nu reușim să schimbăm hardware-ul cu care ne-am născut, adică ADN-ul nostru, dar vom ști cum putem upgrada software-ul nostru! ” Garry Kasparov

De aici

De prin piata

1. Digi se pregateste de internalizarea vanzarilor pe siteurile Digi24.ro, DigiSport.ro si Profm.ro. Echipa de vanzari va fi condusa de Vali Stirbu, ex Protv, ex TheGroup. Contractul cu EAD pentru vanzarea de publicitate online expira, le multumim pentru colaborare si le uram succes.

2. Andrei Ursuleanu si-a anuntat plecarea de la Think Digital, unde coordona vanzarile. Se duce la Ringier. Nu se cunoaste „destinatia”, se speculeaza ca ar fi vorba de Facebook sau Google.

3. Tot la capitolul plecari, Cosmin Preda a lasat Protv-ul – a coordonat in ultimii ani vanzarile de online – pentru eMAG, unde va coordona o divizie de publicitate care va incerca sa replice modelul Amazon, publicitate pe emag.ro pentru partenerii care vand in Marketplace sau pentru brandurile care se vand pe eMAG.ro. eMAG-ul ia deja de cativa ani buni bugete pentru copromo, prin Conversion, de la cam toate brandurile mari care se vand pe site.

4. De vazut pe cine va lua Protv-ul in locul lui Cosmin.

Cartea lunii

V-o recomand:

Înainte de momentul în care aveau să fie celebri, oamenii de la Queen se întâlneau aproape zilnic într-un bar. Freddie Mercurie, anonim pe acea vreme, obişnuia să-i distreze pe toţi cu o replică pe care o învăţaseră deja pe dinafară: “Voi fi un rockstar”. Într-o zi, însă, prietenii l-au văzut pe Freddie cu capul în mâini, sprijinit de tejgheaua barului. Părea distrus. L-au înconjurat şi au încercat să îl consoleze. L-au întrebat ce s-a întâmplat, iar el şi-a păstrat o vreme tâmplele în mâini, iar apoi a ridicat capul şi a spus: “Tocmai am înţeles. N-o să fiu un rockstar”. A urmat o ploaie de cuvine de consolare, de sugestii că viaţa merge înainte oricum. Iar Freddie le-a ascultat pe toate şi, spre final, a explicat ce voia să spună: “N-o să fiu rockstar. O să fiu o legendă!”. E un mod de a-ţi vedea viaţa. Mai important, e un mod de a-ţi proiecta viaţa.

La aproape 20 de ani, mi-am propus ca în viaţa asta să încerc să fac mai mult decât să aştept salariul lunar ca să-mi plătesc ratele la bancă. Şi acum, la mulţi ani distanţă, îmi dau seama că decizia de atunci s-ar putea să fi fost cea mai deşteaptă din viaţa mea. Dacă mi-ar fi spus cineva prin ce o să trec pe drumul meu, dacă mi-ar fi arătat cineva ce o să fiu nevoit să îndur, probabil că aş fi renunţat. Sau, cine ştie, poate că aş fi găsit o altă cale. Dar probabil că asta e partea frumoasă a vieţii. Să nu-ţi ştii viitorul.

Alin Popescu: Totul pe o ciocolata cu rom sau cum am trait povestea fondarii AvocatNet.ro

RIP Andy Grove

Give me a turbulent world as opposed to a quiet world and I’ll take the turbulent one.

The Internet doesn’t change everything. It doesn’t change supply and demand.

Success breeds complacency. Complacency breeds failure. Only the paranoid survive.

Not all problems have a technological answer, but when they do, that is the more lasting solution.

Leaders have to act more quickly today. The pressure comes much faster.

Bad companies are destroyed by crisis, Good companies survive them, Great companies are improved by them.

There are so many people working so hard and achieving so little.

Technology happens, it’s not good, it’s not bad. Is steel good or bad?

Your career is your business, and you are its CEO.

I think it is very important for you to do two things: act on your temporary conviction as if it was a real conviction; and when you realize that you are wrong, correct course very quickly

Vivi

Pustiul care acum 11 ani mi-a refuzat oferta de a cumpara doizece.ro a ajuns in New York Times ca personaj principal intr-o analiza. Bravo, Vivi, te asteptam ca „benevolent dictator” cand te plictisesti de Trump, .ro-ul are nevoie de oameni ca tine.

Slack doesn’t replace meetings,’’ Costache objected, when I asked him, on the phone. ‘‘It replaces the water cooler.’’ I remembered the cold-brew coffee keg in Spring’s office that, judging by the voluble group often around it, seemed to have replaced the water cooler already. ‘‘When saddle-makers wanted to sell saddles, they promoted riding horses. Slack sells the idea of a new kind of meeting and a new kind of workplace in order to sell Slack.’’

So, I asked, what do we do about meetings? Just ban them?

‘‘I’m not that radical,’’ he said, at last. ‘‘There’s too much value to an in-person meeting. When my engineering team has to decide what they want to build in the next two weeks, this is hard to do without meetings. Say it’s me and three other senior engineers discussing an architectural choice about our Python code base. We start to discuss what that looked like, and give one person feedback. .?.?. ’’ He paused. ‘‘There’s so much volume of information — it’s like a river of information. If it’s a valuable meeting, we all pour this information. Someone’s distraction, another person’s incomprehension. I have this image of a giant pipe, so much richness. It couldn’t go on Slack.’’

News.ro, 428 de zile mai tarziu

Dimitriu Cristi: Iti spun tie si mai ales colegilor mei care poate te-au cunoscut mai putin ca esti unul dintre cei mai OK oameni si repet oameni cu care am lucrat in peste 20 de ani de presa. Spun public si ce ti-am spus si personal „p?cat” dar iti urez bafta si cred ca mai ai multe de facut, unele dintre ele in zone in care sigur vei da din nou peste mine si peste noi ca prieteni

Comentariul lui Dimi la plecarea mea din Mediafax Group, 10 decembrie 2014. Il gasiti aici.

A avut dreptate, 428 de zile mai tarziu am dat din nou peste el (si el peste mine), in proiectul news.ro. Unde pun si eu umarul alaturi de el (cu roluri inversate, el fiind Director General) pentru a-i ajuta pe Dana, Mona, Irinel si toti ceilalti, sa faca din news.ro un proiect de succes.

News.ro este cu si despre oameni. Sper sa ne iasa.