Una despre Net Neutrality

In loc de preambul:

Netflix customers on Comcast are already seeing the benefits of a controversial pact between the streaming service and cable provider. Comcast jumped five spots in Netflix’s ranking of ISP performance for the month of March. It now sits in fifth place, delivering an average streaming speed of 2.5Mbps — up from the pitiful 1.15Mbps average Comcast delivered to Netflix subscribers in January.

De aici

Prin 2001 sau 2002, in plina lupta pentru cucerirea pietei de internet, ISP-urile si-au dat seama ca au nevoie ca siteurile de continut, cele cu trafic mare la momentul respectiv, trebuie sa fie hostate in propria curte, astfel incat traficul pe continut sa se genereze prin teava lor iar ei sa semneze contracte de peering avantajoase cu alti ISPisti (ai trafic mare la tine in retea –> ii obligi pe ceilalti ISPisti sa-ti accepte conditiile de peering, mai exact, daca EVZ.ro era hostat la RDS iar un user din PCNET accesa EVZ.ro existau doua posibilitati, RDS si PCNET aveau peering intre ele si atunci userul se ducea direct sau nu aveau peering si atunci PCNET-ul ruta userul prin Europa pentru a accesa siteul. Ceea ce insemna costuri destul de mari pentru vremurile respective. Asadar, cine avea content, avea trafic, cine avea trafic avea painea si cutitul in negocieri. GTS-ul era preferat pentru hosting deoarece, fiind “multinationala”, avea cele mai bune legaturi cu exteriorul, iar traficul era generat de diaspora, internetul fiind inca un lux pentru romanii din tara.

Primii care s-au miscat au fost cei de la RDS (pe atunci erau companii separate, RDS si RCS) care, prin Ionut Tarcea, director de marketing, au inceput sa ”
adune” siteuri la ei in data center. Apoi a venit Connex/Vodafone-ul de astazi, care, prin programul MyX, si-a facut intrarea pe piata furnizorilor de servicii de hosting. MyX a fost ok, a strans siteuri mici, multe siteuri mici, Connex avea insa nevoie de siteuri cu trafic mare asa ca a inceput sa faca oferte de hosting pe preturi f mici catre siteurile “momentului”, Antonio Eram, daca-mi aduc bine aminte, a fost in charge cu acest proiect. eJobs si BestJobs au fost doua din siteurile care s-au mutat la Connex in urma acestui program. Ulterior Ines, Romtelecom, Astral/UPC (Astral avea kappa.ro, unul dintre cele mai traficate siteuri atunci) au incercat sa dea drumul unor programe similare . Ma tarziu au intrat in joc si cei de la Hostway/NextData, ANISP-ul a lansat RONIX, iar businessurile de online care erau suficient de mari au hotarat ca e mai bine sa-si dezvolte propriul data center pentru a controla mai bine situatia (la Netbridge am cumparat gazduire.ro si am construit un datacenter destul de performant pt vremurile respective, trafic.ro era standardul de facto in materie de masurare, traficul tuturor siteurilor mari treceau prin trafic.ro –> am avut peering cu RDS si Astral/UPC).

Ce se intampla astazi pe piata americana: avem doi furnizori mari Comcast si Time Warner care dupa fuziune/achizitie vor avea spre 50% din piata. Avem Google care incearca sa joace in liga mare cu Google Fiber, avem restul providerilor care controleaza in general “bucati” din piata, avem o tara foarte mare, cu o populatie numeroasa de internet, o tara care trebuie “cablata” astfel incat userii sa poata accesa internetul la viteze mari. Si mai avem playerii de internet, Netflix sau YouTube, care sunt mari consumatori de banda. Foarte mari, probabil impreuna ocupa spre 40-50% din banda disponibila in SUA (in “prime time”). Si care si-au construit propriile data center-uri pentru a controla lucrurile. Data center-uri care sunt conectate la internet prin mai multi ISP. Toti providerii au investit masiv in ultimii ani, miliarde de USD, ganditi-va ca Google a cheltuit jumatate de miliard doar pentru a “cabla” Kansas-ul, un oras care are o populatie cat Drumul Taberei. Si vor mai investi pentru ca “batalia” pentru a controla “distributia” internetului va fi crancena.

Revenind, toti acesti ISP au o largime de banda disponibila, sa spunem, pentru a fi mai simplu calculul, 100 Gbps/s. Si au 100 de clienti in total din care 5 consuma zilnic Netflix si YouTube. Problema cu acesti clienti este ca, desi sunt putini, doar 5%, consuma, folosind Netflix (mai ales, pentru ca are filme care inseamna transfer de multi giga) si Youtube, 50% din cei 100 Gb disponibili. Si astfel reteaua se gatuie si nu permine ISP-ului sa atraga alti clienti decat marind capacitatea la 200 Gbps –> ceea ce inseamna noi investitii. Problema e si mai mare daca data center-urile Netflix/YouTube nu sunt conectate la internet prin respectivul ISP ceea ce inseamna o rutare prin alte ISP-uri. De aici rezulta necesitatea unui peering direct intre Netflix si ISP. Intrebarea este cine suporta costurile acestui peering, furnizorul de continut sau ISP-ul o data, iar a doua oara, cine suporta costurile pe care ISP-ul le face pentru a dezvolta reteaua astfel incat sa-si mareasca capacitatea de la 100 Gbps la 200 Gbps. Pentru ISP ar fi cel mai simplu sa limiteze banda celor 5 useri care folosesc constant Netflix ceea ce ar insemna ca acestia, in loc sa vada filmul fara intreruperi, vor intampina probleme –> platesc pentru un serviciu, Netflix, care nu le ofera satisfactie. Sau sa le ceara mai multi bani abonatilor care vor sa aiba acces la Netflix, Hulu etc. Ceea ce Netflix/Hulu nu doresc, desigur. Ceea ce abonatul nu doreste, desigur. De aici acordul pe care l-au semnat cu Comcast. Iar acesta e doar inceputul.

Mercador devine Olx

Mercador.ro devine de astazi Olx.ro, preluand practic numele retelei de anunturi cumparata de Naspers in 2010 si dezvoltata la nivel international.

Personal cred ca e cam neinspirat numele pentru .ro dar cand strategia o cere si uniformizarea numelor e necesara, nu mai conteaza cat de potrivit e sau nu e numele. Isi mai aduce cineva aminte de aukro.ro? :)

Graficul anului

Conform IAB, Internetul a depasit anul trecut TV-ul clasic in ceea ce priveste volumul total de publicitate. Desi cumulat TV-ul e inca rege (cable + broadcasting) vorbim de inca un milestone important bifat de online. Totusi nu va bucurati prea tare, din doua motive:

1. se intampla in SUA
2. cam 45% din bani se duc la Google.

Intreg raportul IAB il gasiti aici.

Tweetul diminetii

Diferenta dintre o companie de media si una de tehnologie

Later update: HBO Romania a pus pe YouTube primul episod din Games of Thrones, sezonul 4, il gasiti aici, thx Cristi pt info.

Spuneam zilele trecute, la conferinta Brat, ca Mediafax Group trebuie sa se transforme dintr-o companie de media intr-o companie de tehnologie care are niste branduri puternice in media.

Care e diferenta dintre cele doua?

Acum cateva ore a avut loc in SUA premiera sezonului 4 de la Games of Thrones (diseara la 22:00 pe HBO premiera in .ro) si, ca de obicei, HBO face disponibil episodul si pe HBOGO. Rezultatul?

Now, remember saltul lui Felix Baumgartner de acum un an jumatate transmis live pe YouTube? Peste 8 milioane de useri au urmarit simultan transmisia, Google/YouTube fiind una din putinele companii din lume care ar putea suporta atat de multi oameni simultan pe o transmisie.

Sursa foto

Cam asta e diferenta.

De vazut

Larry Page @ TED:

Da, chiar epic

Microsoft Office pe iPad

De ieri Office-ul de la Microsoft e disponibil pentru iPad, mi se pare un semnal clar ca noul management “se duce” acolo unde sunt userii, unde e piata si ca Microsoft iese la joc pe alte reguli decat cele cu care ne-am obisnuit in epoca Ballmer. De urmarit.

Facebook a introdus unlike-ul automat

Am citit la Cristi un post despre reach-ul organic al Facebook-ului care a scazut sub nivelul inflatiei anuale a lui Mugur Isarescu. Lucru vizibil de altfel, in ultimul an, pentru oricine are cat de cat activitate pe Facebook. Bineinteles ca au aparut si comentariile, stai putin, ca e vorba de continut, ca trebuie sa evoluam, ca trebuie sa miscam muntii, sa generam engagement, sa generam like-uri si comentarii cu ceea ce postam noi, ca branduri, pe Facebook.

Domnilor, nu e chiar asa, eu cand am dat like paginii Jaeger-LeCoultre sau colegei Diana Marcu de la gandul.info, am dat like constient, treaz si in deplinatatea facultatilor mintale, am dat like in cunostinta de cauza si stiind ce as putea sa primesc la schimb. Daca Diana Marcu se apuca sa posteze foto cu pisici, iar Jaeger-LeCoultre semneaza contract de imagine cu Justin Bieber am oricand posibilitatea de a da unlike. Simplu. La fel de simplu cum am dat like. Userii au dat like unor branduri pentru ca le plac acele branduri, pentru ca le consuma, le utilizeaza, sunt atasati de ele, nu pentru contentul pe care-l posteaza si nici pentru numarul de like-uri si comentarii pe care-l genereaza. Cel putin eu asa am inteles notiunea de like, vreau sa vad/primesc/citesc mesajele acelui brand/nume/pagina/personaj caruia i-am dat like. Facebook a decis, prin algoritmii sai, ca postarile acestor branduri/pagini/personaje/vedete nu mai merita sa intre in feed-ul/atentia mea. Sunt de acord ca poate decide ca, in cazul unui brand cu 8-10 postari pe zi, 1 din 2 sa fie piua, hai 1 din 3, hai 1 din 4. Dar nu sa-mi “ascunda” 98 din 100. Pentru ca asta inseamna un unlike pe care eu nu l-am dat.

Da, sigur, pot decide ce vor, pentru ca e sistemul lor si sunt regulile lor, dar nu inseamna acceptul nostru automat, nu inseamna ca trebuie sa fim de acord cu asa ceva si sa cautam explicatii gen “e contentul, domle, e engagementul”.

Disney si-a cumparat o televiziune online cu $950 milioane

Azi noapte Disney a anuntat achizitia Maker Studios, o firma care:

- detine 55,000 de canale

- are 380 milioane abonati la aceste canale

- care genereaza 5.5 miliarde vizualizari pe luna

Totul se intampla pe YouTube. Impresionant.