Trei despre vanzarea DollarShaveClub

Saptamana trecuta Unilever, investitor strategic, a anuntat achizitia DollarShaveClub, suma vehiculata a fost de 1 miliard USD. Mai jos aveti si un tabel cu investitiile in DSC, ce am remarcat:

1. Daca se confirma pretul platit, avem un multiplu de 5 pe veniturile estimate in 2016, adica 200 milioane USD. E adevarat ca vorbim si de un model de vanzare recurenta. Si de +3 milioane membrii.

2. Cei care au investit in seed au un ROI de 50 de ori.

3. E prima achizitie majora facuta de Unilever in ecommerce.

dollarshaveclub

Rezultatele Apple pe Q2

Rezultate mai slabe decat anul trecut dar peste asteptarile Wall-Street, actiunile au crescut cu 6%.

Venituri: 42.36 miliarde USD vs 49.6 in Q2 2015

Profit: 7.8 miliarde vs 10.68 miliarde acum un an

40.4 milioane de iPhone-uri vandute, in scadere de la 47.5 milioane

Desi vanzarile sunt in scadere, veniturile din iPad au crescut, cu 7%, pentru prima oara in ultimele 10 trimestre, in special datorita pretului mai mare al iPad Pro. 9.95 milioane de iPad-uri vandute.

Vanzarile de Mac au scazut cu 11%

Serviciile au adus 5.98 miliarde USD, in crestere cu 19% (Apple Music?)

Vanzarile in China/Taiwan/Hong Kong au scazut cu 33% la 8.85 miliarde USD

231 miliarde USD in cash si cash echivalent

Zece despre achizitia Yahoo! de catre Verizon

Ieri Verizon a anuntat ca va achizitiona siteurile Yahoo pentru 4.8 miliarde USD.

In ianuarie 2000, Yahoo a atins cea mai mare evaluare din istoria sa: 125 miliarde USD.

In februarie 2008, Yahoo a refuzat oferta de 44.6 miliarde USD a Microsoft.

Ce avem:

1. Tim Armstrong, CEO-ul AOL, este fostul sef al vanzarilor Google. El a fost numit de TimeWarner la conducerea AOL pentru a salva ce mai era de salvat din fostul gigant al web-ului de la inceputul anilor 2000. Tim a dus AOL catre un IPO si apoi a convins Verizon sa-l achizitioneze pentru 4.4 miliarde USD.

2. Tot Tim este artizanul achizitiei Yahoo. Interesant ca suma este aproximativ aceeasi, 4.4 miliarde USD platiti pentru AOL, 4.8 miliarde USD ce vor fi platiti pentru Yahoo

3. Impreuna, AOL + Yahoo (cu siteurile satelit din jurul lor) au lunar o audienta neduplicata de 236 milioane useri in SUA. Comparativ Facebook atinge, in SUA, 209 milioane useri neduplicati in timp de proprietatile Google ating 242 unici neduplicati. Adica un top 3 al siteurilor, dupa trafic, in SUA, ar arata: 1. Google, 2. Yahoo + AOL, 3. Facebook

4. Armstrong stie cum functioneaza, inca, advertisingul pe Madison Avenue, chiar daca nu esti la fel de sexy ca Google/YouTube sau Facebook, in momentul in care ai al doilea cel mai mare reach, nu poti fi ignorat.

5. Cumparatorul, Verizon, este cel mai mare furnizor de wireless din SUA, cu 141.4 milioane clienti, toti in banda 4G.

6. In caz ca ati uitat, in 2014, ianuarie, Vodafone si-a vandut participatia de 45% din Verizon Wireless pentru 130 miliarde USD, din care aproape 60 miliarde cash.

7. Este cea mai indrazneata incercare a unui Telco de a concura cu playerii din Silicon Valley, Google si Facebook, pentru banii din advertising. Pana acum am avut doar incercari razlete si maraieli de dupa gard, in special la adresa Google.

8. 236 milioane de americani care viziteaza cel putin una din proprietarile AOL + Yahoo + alte 141.4 milioane care folosesc 4G de la Verizon, as spune ca e o combinatie care ar trebui sa aiba sanse mari de succes. De succesul “pariului” Verizon depindem si noi, cei care activam, intr-o forma sau alta, pe piata de publishing si producem continut.

9. Yahoo inca detine 12% din search, piata din SUA, foarte probabil vor incerca sa creasca acest share, in special pe partea de mobil.

10. Marissa Mayer, actualul CEO Yahoo, fosta colega cu Armstrong la Google, cel mai probabil va pleca, dupa ce se va finaliza vanzarea/integrarea Yahoo in noua structura.

Hai sa facem un facebook! Sau un Google macar

Visul umed al tuturor mogulilor media, inainte voiau un Google “al lor”, acum vor un facebook “al lor”:

Pentru companiile de media care au devenit dependente de reţelele de socializare este absolut necesar să aibă acces la o reţea puternică care să-i ofere posibilitatea de a relaţiona cu cititorii”, a declarat Thomson în cadrul unei conferinţe de presă în care a fost anunţată intenţia News Corp de a achiziţiona Wireless Group, care deţine postul de talkSPORT.

De aici

Jobul zilei

23 Iunie

The $2.08 trillion wiped off global equity markets on Friday after Britain voted to leave the European Union was the biggest daily loss ever, trumping the Lehman Brothers bankruptcy during the 2008 financial crisis and the Black Monday stock market crash of 1987, according to Standard & Poor’s Dow Jones Indices.

De aici

Tweetul diminetii

Graficul zilei

Voce si Date:

ClRnUwbXEAEC8ap

Sursa

ICEEfest, săptămâna viitoare

Cifrele ICEEfest de săptămâna viitoare, 9 si 10 iunie, am scos niste date mai seci dintr-un mail (lung) de la Dragos Stanca:

130+ de Oameni pe Scene (peste 100 de speakeri + artisti si invitati)

55 de Ore de Know-How (prezentări, demo-uri, dezbateri)

6 Ore de Distracție

2 Scene Principale

3 Scene Specializate

1 Nouă Zonă Outdoor (Summer Playground)

6 Ore de Entertainment

8 Linii de Conținut:

o Global Giants (Google, Facebook, Instagram, LinkedIN, Yahoo!)

o Disruption/Innovation (Netflix, Uber, TripAdvisor,Shazam, Focus @ Will, Tumblr, Waze)

o Publishing/Content Technology (CNN, Euronews, VICE, RTL, Discovery Channel, Makes Studios / Disney, Eurosport, BBC, Le Monde, Dogan, Ringier, Ooyala, ChargeAds, The Splice Newsroom, Polar, RevDefender, Mather Economics, Playbuzz, Palladium)

o Creativity (R/GA, LOLA MullenLowe, DDB, BBH Live, INDG, 4 Wise Monkeys, Art is Open Source)

o Virtual/Augmented Reality (Hololens, Grand Visual, Innovation.Roks, Immesar, WidBytes, Khora, Innoactive, Inition, Design4Real, Rewind)

o eCommerce/AdTech/Programmatic (Performics, Verve Search, House of Kaizen, Criteo, Centro, Sizmek, Sociomatic, USwitch, TabMo, 614 Group, AppNexus)

o eHealth (DreamJay, 11Health, Atlas, SkinVision, Serious Games Institute, Omixy, Roche, Quealth, CK1, Mira Rehab, Doctors 2.0 & You)

o Startups & Investments (LovinDublin, LaunchHub, ZOOT, Venture Friends, Grants4Apps, 3TS Capital Partners + 10 startupuri din CEE)

(Detaii despre fiecare găsesti si aici)

Plus:

o Fun&Entertainment

Summer Playgroud (o nouă arie outdoor destinată distracției) Show-uri de Stand up Comedy (Jeff Leach)

Parodii după prezentări (Teo, Sergiu, Raul Gheba, Silviu Gherman, Alex Coteț, Toma Alexandru)

Concerte LIVE (R.O.A, Silviu Pasca, Golan)

AGENDA cu explicații pentru fiecare scenă o aveti aici.

Azi s-a anuntat ca se mai deschide o sala principala asa ca sunt oferte last-minute si discounturi noi pe care le gasiti aici.

Viata la tara

“Au murit toti, maica, si Nicu, si Paraschiva, si Mircea, si Leonora, Victor,  nen-tu Ion al Nelei, ai lui Toaie. S-au dus, a ramas a lui Buidan si eu.”

O ascult pe mamaia si incerc sa-i vizualizez pe fiecare in parte. Nea Nicu si caii lui, sotia lui, Paraschiva, Mircea care nu prea vorbea, sotii Toaie cu tz, probabil cei mai blanzi si simpatici batrani pe care i-am intalnit in copilaria mea, Leonora de langa noi, mama Adrianei, nea Ion, tatal lui Marian, nea Victor, tatal lui Viorel si ai Lilianei. Ii vad si imi aduc aminte de toate verile petrecute la tara, la Saranga, cu sh, un sat ce tine de mult mai cunoscuta comuna Pietroasele. Chiar, oare se mai preda la istorie despre tezaurul de la Pietroasele?

Sunt la parastasul lui tataie si al lui Costica. In octombrie se fac 14 ani de cand s-a dus tataie. Costica, fratele mamei, s-a dus de 15. Lui trebuie sa-i “multumesc” pentru ca nu am pus gura pe alcool timp de 40 de ani. L-am vazut cum s-a distrus singur, timp de mai multe veri. 

Ai mei ma “parcau” in fiecare vacanta mare la mamaie si tataie, iar mie imi placea pentru ca mamaie imi facea toate poftele si imi dadea bani cand plecam de la ei, in general un Balcescu albastru, adica 100 lei. Din tot ceea ce-mi facea mamaia, preferatele erau “turtele” coapte pe plita si porumbul fiert sau copt. Imi mai placeau gogosile facute in ceaun si mamaliga cu lapte de vaca. Desi am crescut cu lapte de capra, mamaliga imi placea mai mult amestecata cu cel de vaca. Noi aveam capra asa ca mamaia cumpara cu cativa lei lapte de vaca de la nea Nicu, cel cu caii. Sau facea schimb, dadea de capra si lua de vaca. Nu-mi mai aduc aminte. Insa de la mijlocul lui iulie si pana spre final de august, cand deja era “batran”, mancam aproape zilnic porumb fiert sau copt. Porumbul fiert ii placea si lui Costica. Nici un parinte nu ar trebui sa-si ingroape copilul. Mama Dina, sora mamaiei, i-a ingropat pe amandoi. Si pe nea Vintila. A ajuns la 88 de ani. 

“Mergi la cimitir?”, ma intreaba sor’mea.

“Da, hai.”

Nu e nimeni pe ulita pietruita in care praful de vara incepe sa-si faca simtita prezenta. De undeva din spatele curtii lui Georgica se aude niste muzica populara. Ma asteptam la manele, sincer sa fiu. Dar nu, e muzica populara.

“Ce mic mi se pare totul”, o aud pe Gabi.

“Da, ne-am obisnuit cu turnurile din Bucuresti. Si la Mangalia cand ma plimb mi se par foarte mici blocurile cu 4 etaje.”

“Da, si turnurile de pe Rozelor par mici”, completeaza ea.

Are dreptate, trecand pe langa casele de pe ulita, nici un gard nu e atat de inalt incat sa nu pot vedea peste el, in curte. Cand eram mic mi se pareau uriase si ma intimidau. Primele schiuri le-am avut din doua scanduri curbate de prea multa expunere la soare, le-a scos tataie din gard, le-a pus niste legaturi din piele si gata, ia Lica, ai schiuri. Aveam 8-9 ani si schiurile mele au facut senzatie printre copiii din sat. Ajungeam acasa ud pana la chiloti, cu sosetele de lana fleasca, dar fericit. Pana cand a aparut pe partia improvizata un bucurestean cu schiuri “adevarate”, iar magia a disparut si schiurile au redevenit scanduri. Ai mei nu au cedat rugamintilor mele si nu am avut parte de schiuri adevarate. Poate de asta nu m-a prins ski-ul. Sau poate pentru ca sunt de la mare si-mi place soarele.

Cimitirul e mic si gazduieste si biserica. Biserica e mica si ma chinui sa-mi aduc aminte daca e aceeasi de pe vremea copilariei, cand ma ducea mamaie la impartasit. Nu poate fi aceeasi, aia era mare si impunatoare. Sau poate eram eu prea mic. E aceeasi. De undeva, din vecini se aud niste manele. 1-1 cu muzica populara. Ca orice sat care se respecta, Saranga are doua biserici. Asta e cea mai putin pricopsita. Preotul face naveta de la Buzau. “Sta intr-o garsoniera” imi spune mamaie. Biserica de peste garla are preot permanent. E mai mare si mai aratoasa.

Gresesc aleea catre mormant dar ma corecteaza sor’mea. Ii vad mormantul si fotografia de pe cruce a fratelui lui tataie. A murit in 44 la incercuirea de la Rostov pe Don. Tataie era mandru de el, cand eram mic imi povestea multe din razboi. Eram fascinat. A fost sanitar si a mers pe jos pana la Praga, ca sa elibereze Europa de nazisti. Nu-i displaceau comunistii, asculta Europa Libera si i se luminau ochii cand vorbea de regele Mihai, “leat” cu el, adica nascuti in acelasi an. 

“Lica, uita-te la mine, ce au construit comunistii in tara asta nu va mai construi nimeni.” Nu-mi placea sa discut cu el politica, ideile mele liberale nu se potriveau cu simpatia lui pentru comunisti. Mi-e dor de el. Ce discutii despre politica am fi avut azi. Pentru el “revolutia” nu a adus nimic nou. Capre, porc si gaini crestea si inainte. Rosii, castraveti, porumb, vita de vie cultiva de cand ma stiu. Inainte muncea la CAP, acum munceste terenurile lui. Doar tuica putea sa o faca “dupa” in legalitate, fara sa-i mai fie teama ca vin sa-i confiste cazanele si instalatia improvizata. Atat cat ma pricep, facea o tuica buna, imi mai dadea sa gust cateva picaturi cand stateam cu el langa cazane, la povesti.

Iesim din cimitir, manelele raman in urma. “Buna ziua”, “buna ziua”. Chiar daca nu se cunosc, oamenii se saluta la tara. Mai putin cei din fata bodegii, stau pe trepte si ne cerceteaza curiosi. Sau poate o studiaza pe Gabi. 

“Mai ma plimb putin” ii spun cand ajungem in capul ulitei. Vreau sa ma duc peste garla, pana la magazinul universal unde incarcam sifoanele. Cand eram mic mi se parea un drum foarte lung. Daca as forta putin pasul ar fi o plimbare de 10-15 minute. 

“Apa din aceasta fantana nu este potabila” scrie mare, cu rosu, pe marginea fantanii din capatul ulitei. Tot satul a crescut cu apa de la fantana. Iar cea din capul ulitei era cea mai departe de casa bunicilor. Aveam una langa noi dar cea mai buna apa era din fantana de la “margine”. Pompilia, sora mamei, spunea ca “lesitura” iese buna cu apa de la “mar’ne”. 

Podul peste garla e la fel, nu s-a schimbat nimic. E garla “centrala”, care imparte satul in doua. Mai e o garla, la “margine” care delimiteaza satul de terenurile cultivate cu vita vie. Ambele sunt niste firisoare de apa semi statuta si murdara. Miroase a soc si vad florile albe prezente pe marginea garlei. 

“La multi ani cu sanatate, sa ne auzim cu bine si peste 100 de ani”. 2-1 pentru muzica populara. Doar ca volumul e cam tare, probabil se sarbatoreste o Elena sau vreun Constantic, iar muzica razbate dintr-o casa pe a carei poarta scrie “vand branza lapte” si se aude pana la drumul judetean care duce spre Pietroasele. E asfaltat. Gradinita cu program normal pare proaspat renovata, arata bine de afara, curtea e ingrijita. Pana la urma totul pleaca de la educatie.

“Apa potabila a fost implementata in 2005 cu ajutorul Uniunii Europene” scrie pe un panou obosit, probabil ramas in picioare din 2005. Cativa metri mai incolo o alta fantana cu mesajul scris cu rosu: “Apa din aceasta fantana nu este potabila”. Vizavi e o cladire mare, impunatoare, care gazduieste un Super market, o terasa branduita de Golden Brau si ceea ce pare o statie de autobuz. Sunt putin descumpanit, statia de autobuz era langa magazinul universal, iar cladirea asta e clar mai tanara decat mine, nu poate fi cladirea cu sifoanele. 

De obicei ai mei ma aduceau in vacantele de vara si tot de obicei tataie venea si ma lua iarna, dupa ce se termina scoala. Ne suiam amandoi in personalul de Buzau si ne pregateam de un drum lung, cu oprire in fiecare gara, statie, halta, jumatate de statie, jumatate de halta, sfert de gara si pe unde mai trebuia sa opreasca. In total vreo 6 ore. Dupa cateva drumuri deja stiam toate statiile, ce urmeaza si cat mai aveam din drum. Imi pierdeam rabdarea pe la Faurei cand tataie scotea as-ul din maneca si incepea sa ma intrebe capitalele tarilor. Primeam un leu pentru fiecare capitala stiuta si pierdeam un leu pentru fiecare pe care nu o stiam. Ieseam mereu pe un plus frumusel, e adevarat, ajutat si de o Europa cu URSS, Yugoslavia sau Cehoslovacia.

Distractia aparea cand ajungeam in Buzau si mergeam sa luam rata spre Saranga. Pentru ca trenul intra in gara in jurul pranzului, iar prima rata pleca pe la 4-5 dupa amiaza, intr-o logica normala, ora fiind aleasa pentru ca atunci ieseau muncitori de la schimbul 1. 

Liberalii promit construirea unei noi autogari in Buzau. Stiu pentru ca am citit din programul lor electoral, un var de-al meu, baiatul varului primar al mamei, candideaza la primaria Pietroasele. “A fost consilier in actualul mandat” mi-a spus Laurentiu, var prin alianta, sotul Cristinei, fata lui Costica. Cristina are copii mari, Teodora trece anul 4 la medicina, Stefan se pregateste de admitere tot la medicina. Nu au apucat sa-si cunoasca prea bine bunicul. Si nici strabunicul.

Nu stiu cum arata azi autogara, stiu cum arata atunci: murdara, obosita, aglomerata. Stateam pe marginea gardului, mancam pachetul dat de mama si/sau niste covrigi de Buzau luati de tataie si asteptam sa traga autobuzul de Saranga. Nu prindeam niciodata loc pentru ca ar fi trebuit sa ne inghesuim/impingem, iar cum eu eram un copil tataie nu se risca sa intre in “batalia pentru un loc pe scaun”.

“Angajam ospatarite si ospatari” scrie pe un afis si nu pot sa nu remarc ordinea fireasca, intai sexul frumos, apoi sexul tare. Si ma gandesc daca anuntul nu a fost scris de o doamna sau domnisoara. Dintr-o terasa branduita Neumarkt se aude muzica populara. 3-1 si populara pare ca a castigat detasat meciul cu manelele.

Miroase a mana Maicii Domnului si din cand in cand a iasomie, iar eu am ajuns la locul unde incarcam acum 30 de ani sifoanele. E o cladire mare cu geamurile sparte. Pe vremuri era magazin universal, azi arata ca o hala parasita. 

Ma intorc si o iau la pas. “Nicolae, Nicolae” se aude de undeva dinspre garla. Muzica populara. 4-1. Nu, ramane 3-1, era tot din curtea cu “vand branza lapte”, daduse sonorul mai tare.

Miroase a gogosi. Desi sunt multe gratare la lucru, mirosul de gogosi facute la ceaun e cel mai puternic miros pentru narile mele. Miroase a copilarie. Pe ulita noastra ma intalnesc cu Adriana, partenera de joaca de acum 30 de ani. M-a recunoscut desi nu am mai vazut-o de vreo 25 de ani. O banui pe Tanta, matusa ei, vecina de vizavi de mamaie, ca i-a soptit cine sunt. Adriana pare neschimbata. S-a maritat la 19 ani, are 44 acum, a facut un baietel la 41. Se apropie Liliana, prietena ei din copilarie. E schimbata, nu as mai fi recunoscut-o, nu ma recunoaste nici ea, trece mai departe.

“Sa ai grija de mamaia”, ii spun Pompiliei la plecare. “Sa nu ma uiti”, imi spune mamaie. “Cum sa te uit, mamaie”. 

Mai devreme ii spusesem Tantei ca trebuie sa vin mai des, mamaia a implinit 91 si desi se trage dintr-o familie prietena cu gena longevitatii, pe care sper sa o mosteneasca si mama, orice se poate intampla. Si mai devreme mamaia imi spusese ca cel mai in varsta locuitor din Saranga are 96 de ani si ca preotul care face naveta i-a spus ca daca ea ajunge la 100 de ani ii da 100 mil din care 10 sa dea inapoi bisericii.

Eu sper doar sa o sarbatorim peste un an, la 92.

Uniunea Europeana, Romania, Buzau, Pietroasele, Saranga, 21 mai 2016.