Despre tineri si cum cred ca pot fi intelesi/abordati

Probabil ca toti ne-am „lovit” intr-o forma sau alta de tinara generatie, fie ca vorbim de copiii nostri, cei ai prietenilor sau rudelor, sau de colegi pe care am incercat sa-i integram in colectivitatile noastre. Generatia nascuta dupa 2000 este, probabil, generatia cea mai favorizata din ultimii 200+ ani. Este generatia „quality of life”, generatia care isi traieste viata asa cum vrea, la „adapostul” eforturilor facute de bunicii si parintii lor. Ce am scris e parerea mea, nu am pretentia ca e „reteta succesului” in relatia cu tinerii.

Un scurt istoric:

  • Bunicii si strabunicii nostri au facut parte din cele mai sacrificate generatii de dupa 1800. Fie ca e vorba de cei care au pus umarul la industralizare sau cei care au luptat intr-unul din cele doua razboaie mondiale, aceste generatii au muncit ca nicio alta generatie. Cam 300 de zile pe an, 10-12 ore pe zi. De la inceputurile omenirii, de cand omul era culegator-vanator, nicio alta generatie nu a muncit cat generatiile care au trait in secolul 19 si in prima jumatate din secolul 20.
  • Bunicii si strabunicii nostri au fost fortati sa munceasca zi de zi, sa indure injuraturile sefilor, uneori abuzurile fizice, fara sa poata protesta. Indiferent cat de abuzati au fost, a doua zi se prezentau din nou la locul de munca, pentru ca veniturile castigate le asigurau supravietuirea. Au fost generatii care au muncit pentru a supravietui. De aici numarul mare de ore lucrate, angajatorii speculand la maxim nevoile lor primare. Fara educatie, si-au trait viata incercand sa stranga suficienti de multi bani pentru a-si trimite copiii la scoala.
  • Copiii lor, parintii nostri, sunt o generatie care a incercat sa-si asigure un anumit confort al vietii. Au continuat sa munceasca mult dar au inceput sa castige mai bine, suficient pentru a avea o viata mai buna, suficient pentru a-si putea permite ca toti copiii lor sa aiba o educatie.
  • Generatia noastra, 40+ ani, pana spre 55 ani, este generatia care s-a dezvoltat o data cu internetul. Am muncit aproape la fel de mult ca parintii nostri, am incercat sa ne asiguram un confort al vietii, ne-am educat in ale computerului, am descoperit lumea prin intermediul internetului, am avut acces la informatii rapid, online, incepand din anii 2000. Si noi, mai mult, si parintii nostri, mai putin, am beneficiat de confortul generat de sacrificiile facute de bunicii si strabunicii nostri.
  • Generatia noastra a beneficiat din plin de „epoca” informationala si democratizarea accesului la informatie adusa de internet. Schimbarea de paradigma a survenit o data cu aparitia si dezvoltarea YouTube si a cursurilor online. Odata cu digitalizarea.

Acum, sa revenim la tinerii nostri. Generatia de dupa 2000 este complet diferita de generatiile precedente. Din doua motive:

  1. Au crescut la „adapostul” grijei exagerate manifestate de parintii lor. Sunt crescuti in „cocoon”, izolati de toate problemele vietii.
  2. Au beneficiat de dezvoltatea internetului si sunt generatia digitala 100%. S-au nascut cu internetul si traiesc cu smartphone-ul.

Din acest motiv acesti tineri cauta calitatea vietii, nu confortul, asa cum am facut-o noi, ci frumusetea si bucuria de a trai bine. Nu au nicio presiune, nici cea a supravietuirii, asa cum au avut-o bunicii si strabunicii lor, si nici cea a confortului vietii, asa cum am avut-o noi, parintii lor. Confortul il au by default, asigurat de parinti. Cauta un loc de munca prietenos, cauta un job bun, cauta sa fie implicati, cauta sa fie remarcati, sa-si stie evolutia in firma, evolutia in societate, sa stie cum sunt recompensati, sa fie implicati in proiecte majore (schimbarile climatice) etc. Nu reactioneaza la amenintari sau penalizari pentru ca-si „iau jucariile” si se muta la alt job, avand asigurat confortul financiar de catre parinti. Nu-i poti pedepsi pentru ca nu functioneaza. Deloc. Sunt intr-o continua cautare si TESTARE. Ei nu vor sa fie astronauti, medici, avocati, presedinti etc, asa cum „visau” generatiile anterioare. Modelul scoala – loc de munca – cariera – pensie nu functioneaza pentru aceasta generatie. Ei testeaza. La fel ca intr-un joc video. Azi sunt un personaj, maine altul, poimaine altul. Si asta pentru ca accesul la ORICE vor le este extrem de facil. Vor sa devina programatori, poftim, e plin YouTube-ul si internetul de cursuri. Vor sa gateasca bine. Idem. Uite retete de restaurante Michelin. Vor sa invete cum e propulsata o racheta in spatiu. Pac, au acces prin doua click-uri si investind cateva ore la materiale video care le explica acest lucru. Digitalizarea le permite accesul instant la tot ce vor si tot ce cauta. Testeaza restaurante, haine, stiluri de viata, locuri. Pleaca in city break-uri aproape in fiecare weekend. Nu exista nimic mai important decat timpul lor. Ar renunta fara emotii la job daca stilul lor de viata ar fi afectat, daca nu ar mai putea iesi cu prietenii, daca nu si-ar mai putea urma placerile. Sunt pretentiosi cu ei si cu cei din jurul lor. Vor mai mult si cauta sa ofere putin. Sunt complet, dar complet diferiti de cum am fost si suntem noi. Si, cel mai important, noi trebuie sa ne adaptam la stilul lor pentru ei nu se vor adapta la stilul nostru. Daca facem asta, daca le asiguram confortul dorit/cerut, ar trebui ca lucrurile sa functioneze.

Din momentul in care isi gasesc motivatia ar trebui sa fie imbatabili. Problema lor e ca o tot cauta si-o gasesc tarziu.

Un comentariu
  1. Dan spune:

    Nu e totuși un pic prematur să tragem concluziile? Adică cel mai “bătrân” reprezentant al acestei generații nu a împlinit încă 23 de ani. Când îmi amintesc cum eram eu la vârsta aia… Eheee. :)

Lasa un comentariu