Patru cu Eric
Tuesday, October 5th, 2010imi place din ce in ce mai mult, in fiecare luna ne mai arunca niste “firimituri” despre ceea ce vor sa faca/vor face la Google:
Ce spunea in martie, conform Fortune:
In one of the sharper exchanges of the afternoon, a questioner challenged Schmidt with the fact that Google is collecting a staggering amount of information about who we are, what we’re thinking, and even where we are. “All this information that you have about us: where does it go? Who has access to that?” (Google servers and Google employees, under careful rules, Schmidt said.) “Does that scare everyone in this room?” The questioner asked, to applause. “Would you prefer someone else?” Schmidt shot back – to laughter and even greater applause. “Is there a government that you would prefer to be in charge of this?”
Ce declara in august, in WSJ:
Let’s say you’re walking down the street. Because of the info Google has collected about you, “we know roughly who you are, roughly what you care about, roughly who your friends are.” Google also knows, to within a foot, where you are. Mr. Schmidt leaves it to a listener to imagine the possibilities: If you need milk and there’s a place nearby to get milk, Google will remind you to get milk. It will tell you a store ahead has a collection of horse-racing posters, that a 19th-century murder you’ve been reading about took place on the next block.
Ce declara in septembrie, intr-un interviu la tv, facandu-i pe cei de la All Things Digital sa spuna ca a definit Borg-ul din Star Trek:
What we’re really doing is building an augmented version of humanity, building computers to help humans do the things they don’t do well better
Ce declara pe 1 octombrie, adica acum 4 zile, in The Atlantic:
With your permission, you give us more information about you, about your friends, and we can improve the quality of our searches. We don’t need you to type at all. We know where you are. We know where you’ve been. We can more or less know what you’re thinking about.
Va urma
This entry was posted on Tuesday, October 5th, 2010 at 7:23 am and is filed under Internet, Media. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
“With your permission” pe dracu’. Eu as zice ca se intind mai mult decat ii este necesar utilizatorului. S-ar putea ca pe termen lung sa le dauneze.
“We can more or less know what you’re thinking about.” Hai ca deja o dau in paranormal.
Sunt curios să aflu părerea ta. Ultima frază nu înseamnă să pui prea mare importanţă pe un click? Mie îmi pare ca atenţionarea aia, aveţi grijă că vă monitorizăm ip-ul! Good luck with that! Să nu mai fie nimic în afara internetului?
We know where you’ve been.
N-aş fi aşa de sigur.
neagrigore,
gandeste-te cate servicii Google folosesti zilnic. Gmail? Google Reader? Youtube? Maps? Google?
apoi gandeste-te pe cate siteuri navighezi, siteuri care ruleaza reclama prin Google AdSense, in ro sunt cateva sute bune, cam toate siteurile mari. Cand esti logat pe unul din serviciile de mai sus si navighezi pe siteuri unde Google are cod de reclama, well, in acele moment ei culeg totul despre mine si fac asocieri, ce-ti place, ce vrei, ce citesti etc … nu e doar la nivel de simplu click, e complexa.
Foarte corect, dar cât de mult spun ele despre mine? Aş merge chiar mai departe.
Dacă Google poate să descifreze ce fel de om sunt după serviciile pe care le folosesc, în principiu, oricine ar putea face la fel. Dar stau şi mă întreb dacă aşa o fi oare? În plus, like este doar un buton, şi chiar unul destul de limitat în a face pronosticuri cu privire la personalitatea unuia sau a altuia.
Dacă eu şi X dăm like pentru ceva găsit pe internet, nu înseamnă musai că suntem la fel. Cine ştie, prin absurd eu şi Osama avem aceleaşi simpatii cinefile, cu toate că mă îndoiesc. Pariul meu este că relaţia este direct proporţională, cu cât ştiu mai multe despre comportamentul meu online, cu atât tind să creadă că mă ştiu mai bine, cu atât au şanse să greşească mai mult în privinţa mea.
@neagrigore
Faptul ca intr-un anumit moment ai facut o anumita actiune nu inseamna mare lucru, insa dupa un timp in care iti sunt monitorizate actiunile cam incepe sa se contureze comportamentul tau
@orlando
Trecand peste temerea justificata pe care o avem atunci cand cineva stie chestii despre noi, oare nu exista si un aspect pozitiv? Daca eu voi interactiona cu serviciile Google ca si cum ele m-ar cunoaste si ar veni in intampinarea problemelor mele, nu ar trebui sa imi creeze o experienta mai placuta si mai utila? De ce ar trebui sa ma gandesc ca Google o sa ii spuna cuiva (cui?) lucruri secrete (cam ce?) despre mine? Daca stau sa ma gandesc lucurile secrete le spunem chiar noi (unii dintre noi) singuri pe Facebook
Tudor,
depinde de unde si cum te uiti, unii sunt speriati de posibilitatea ca “cineva” sa aiba acces la toate datele despre ei, altii sunt mai relaxati.
Va recomand sa cautati (pe Google
) despre Doubleclick si Abacus, un scandal imens la inceputul anilor 2000, un scandal legat de privacy, un scandal care putea falimenta DoubleClickul, la vremea aceea una din “vedetele” online-ului.
Daca credem ca suntem monitorizati doar online ar fi bine sa nu uitam de Google Latitude plus restul scripturilor rulate pe mobile
))
Pentru cei “speriati” de Google, solutii exista: http://googlesharing.net/
Pe mine ma deranjeaza ca au trecut pe strada, mi-au adunat date despre wireless, si acu apar la un search online care foloseste functii nedocumentate din Google maps cu bulina exact pe bloc. Ma sperie ca daca vizitez un site infectat, care imi ia MAC-ul routerului, poate sa imi trimita si racheta pe casa (ok, poate ca nu e cel mai bun exemplu, dar nici departe nu sunt, ca daca vr pot sa o faca). Unde ne oprim cu nesimtirea adunatului de date?
Daca folosesti serviciile Google – da “logout” si se reduce riscul de a aduna informatii despre tine.
IP-ul omu si-l mai schimba deci nu e o sursa credibila de informatii – poate ca ei aduna unele informatii pe care le analizeaza, sorteaza, etc si fac un fel de profil al unui utilizator si poate vor aparea nois ervicii Google bazate pe astfel de rapoarte “personalizate”
Dar nu cred ca e chiar de periat.
@ narcis E mai rau, de ce crezi ca au fost interzisi in China si de ce crezi ca sunt sustinuti de guvernul american, plus ca au fost in trecut la un pas de faliment insa minune…
Google este ochiul lui Sauron.
Orlando, tu nu aduni prin loguri tot ce se intampla pe siteurile tale? Nu stiu exact ce nu iti convine, pentru ca nu actionezi diferit. Poate doar partea ca nu esti tu in locul lui Eric
.
@Orlando, Tudor Fraţilă: n-am vrut să insinuez că e simplu, dar până la urmă, dacă o luăm invers, de la Google la noi, se rezumă la interacţiunea prin intermediul unei maşini, aici văd eu limitarea.
Cosmin,
hai sa nu exageram, in primul rand e vorba de motto-ul companiei, “Don’t be evil” si de felul in care a fost el interpretat in ultimii 2-3 ani. Adica, pe scurt, de ipocrizie.
Citatele sunt extrase din context. Omul vorbeste in metafore si chestii generale de unde nu rezulta concluzii de ipocrizie. Cand nu ai date poti interpreta pozitiv, neutru sau negativ afirmatiile.
Chestia cu umanitate augmentata eu o vad mai mult ca ceva similar la comparatia ca, computerul este o bicicleta pentru minte nu comparatia negativa cu borgii din star trek.
Scandalul cu double click a fost inainte sa ii cumpere Google, firmele mici mai fac tampenii si cele mai mari sunt mai responsabile in general.
ISPul tau stie chestii mult mai private despre tine decat Google. Probabil si tu cu reteaua ta de siteuri poti sa faci corelatii despre utilizatori.
@Lucian “Google e ochiul lui Sauron”, give me a break …
[...] aici. Pana la urma Eric Schmidt a avut dreptate, Borgii sunt aliati cu [...]