Doua despre presa scrisa

1. Astazi, pe cod portocaliu anemic (cred ca cineva s-a uitat mai mult decat trebuia la congresul PDL din weekend si a ramas marcat de aceasta culoare – nici codul portocaliu nu mai e ce-a fost), la Intercontinental, de la 15:30, Brat organizeaza prima intalnire a conferintei anuale Ziua Cercetarii Media, tema fiind „Ce isi doresc clientii (si au nevoie) de la masurarea audientei presei scrise?” Detalii aici.

2. Oarecum pe acelasi subiect, Mihnea Maruta, ex redactor sef Cotidianul, ex redactor sef Adevarul, face un apel pentru organizarea unei conferin?e nationale a presei române?ti. Cititi-l, merita. As comenta doar punctul 4 care suna periculos, suna a „cartelizare”. Si as mai adauga ca in acest moment cine mai rezista in presa scrisa ar trebui sa o faca doar din motive de business, fara agende ascunse, fara motive „extra business”. Cred ca sita mai are putin de cernut si pana la finele anului se va cam cerne tot.

11 Comentarii
  1. vali spune:

    singurul punct valid din ce zice nenea ?la e cel cu „nu po?i vinde ziarul ziua dac? dai con?inutul gratis cu o zi inainte”

  2. bogdan spune:

    mai bun textul lui Liviu Alexa ca raspuns la cel al lui Maruta http://www.ziardecluj.ro/textul-unui-ziarist-local-despre-starea-presei-nationale/

  3. Secara spune:

    Azi, mai mult ca oricand, consumatorii (cititori, telespectatori, etc) au nevoie de a se orienta spre continut produs de oameni cu autoritate in acel domeniu (indiferent ca vorbim de sport, finante sau entertainment). In situatia in care domeniul abordat nu este puternic localizat (articole / emisiuni facute pentru romani – ex: stiri, lucruri legate de vedete sau politicieni autohtoni) e putin probabil sa nu existe o alta autoritate la nivel global care sa nu fie mai buna decat producatorii de continut autohtoni. Caz in care ai nevoie de cineva care sa faca un mash-up si o localizare a continutului ce poate fi preluat de la cei care sunt deja autoritatile la nivel global.

    S-ar presupune ca cel putin pentru continutul local ar trebui ca autoritatile in domeniu sa fie regasite in redactiile mass media. In multe cazuri nu e asa. Exista destule nise (mai mici sau mai mari) in care un singur compatriot e in stare sa produca – adesea din pasiune – un continut in urma caruia poate capata o autoritate mult mai mare decat cei ce sunt platiti sa reprezinte autoritatea in domeniu respectiv. 

    De neinteles (cel putin in capul meu) sunt urmatoarele:

    a. de ce nu se investeste (nu sugerez angajamente financiare) in detectarea si cultivarea acelora care sunt deja autoritati in domeniu si care fie ca nu isi fructifica rezultatele pasiunii lor sau – si mai rau – fie ca se irosesc, refuzand sa produca orice fel de continut;

    b. de ce este acceptata comoditizarea (scuze pentru englezism) spatiului de reclama oferit. Ce se intampla e un razboi al preturilor bazat adesea pe un singur KPI, razboi sustinut de lipsa unor instrumente care sa deschida ochii clientului de publicitate (nu neaparat agentiei) ca nu toate punctele de rating / audienta / etc sunt la fel;

    c. de ce – la nivel de industrie – nu se fac studii legate de impactul publicitatii in regim de cross channel (TV, presa scrisa, online, etc).

  4. Silviu spune:

    Bogan, exist? vreun studiu pe care te bazezi când spui c? acei telespectatori au nevoia de a se orienta pe continut produs de oameni cu autoritate in acel domeniu? Sau e opinie personal?? Sau crezi c? este o nevoie a societ??ii in ansamblu?

    De asemenea, in ce m?sur? crezi c? acel con?inut produs de oameni cu autoritate in acel domeniu coincide cu termenul cunoscut generic sub forma de „con?inut de calitate”?

  5. Secara spune:

    @ Silviu

    Multumesc pentru comentarii. Din nefericire e un text mai lung caci scriu asa cum vorbesc – dezlanat – si spun lucruri evidente si probabil arhicunoscute doar cu scopul de a clarifica chestiunile la care ma refer.

    Incep cu partea a doua – depinde ce intelegi prin „continut de calitate”. Evident ca din perspectiva consumatorului de continut, asta inseamna sa-i fie pe plac, sa rezoneze cu ce vrea el, atat de mult incat sa-si doreasca mai mult (eventual sa vrea sa il consume din nou). Insa pentru o fabrica de continut, probabil ca definitia se traduce in capacitatea de a refolosi continutul in spectru larg (adica ca acel continut sa rezoneze cu cat mai multi oameni, sa poata fi cu usurinta portat in mai multe formate, si eventual licentiat si altora) si in egala masura sa nu afecteze in vreun fel consecventa legata de orientarea / pozitionarea „publicistica” si comerciala de pana atunci. Pentru advertiseri, probabil continutul de calitate sa ii atraga si sa rezoneze cu cei pentru care ii „vaneaza” fara a se intersecta in mod negativ cu interesul comercial. Ca sa ma exprim mai clar – o manea poate reprezenta intr-un mix-ul potrivit de publisheri, advertiseri si consumatori – un continut de calitate. Insa nu are puterea glamour-ului, care are sanse de a rezona cu mult mai multi.

    Legat de intrebarea ta, si anume de capacitatea unei persoane competente in a produce „continut de calitate” – raspunsul este ca adesea NU. Si – cu riscul de a ma repeta – aici sesizez o oportunitate: exista oameni cu experienta la nivel publicistic ce ii pot ajuta pe cei care sunt competenti intr-un anumit domeniu sa devina „autoritati” pe respectivul domeniu.

    In ceea ce priveste primul tau paragraf, raspund afirmativ la toate cele trei intrebari. Sunt studii aprofundate – initial izvorate din sfera pshihologiei (pioneriate de Robert Cialdini) – care arata clar ca atunci cand e invadat de multiple optiuni (si asta se aplica si in cazul continutului) omul cauta sa-si reduca numarul de variante. O modalitate ar fi sa te orientezi pe ceea ce au ales altii (social proof – de aici si valoarea „rating-ul” – adica sa te bazezi pe faptul ca daca multi altii au ales respectivul continut, nu poti gresi prea mult). O alta e sa identifici cine e „cel mai bun” si sa-ti filtrezi variantele cautand „autoritatea” in acel domeniu (prin „domeniu” nu ma refer doar la domeniul cunoasterii – medicina, etc; sunt oameni ce sunt „autoritati” in domeniul bascaliei).

    Interesant ca pentru domeniile in care audienta e „limitata” (ex: universitati, publicatii din spatele unor pay-wall-uri, etc) in care evident ca nu te poti folosi jocul numerelor mari (puncte „rating”) e musai sa iti dovedesti autoritatea.

  6. alin spune:

    Nu ma pricep chiar atat de bine la presa, dar cred ca in trecut ziarele erau o fereastra catre o parte din lume. Oamenii se informau, intelegeau, rabufneau datorita subiectelor tratate de un ziar. Azi, internetul face asta in timp real si e putin probabil sa te poti contrapune efortul unor oameni unei tehnologii sofisticate. Daca ar fi sa organizeze cineva o conferinta, poate ca asta ar trebui discutat mai intai: ce dracu sa le dam oamenilor ca sa merite sa ne mai citeasca? Unde ne-am dus continutul de calitate, cand am pierdut sirul, cand ne-am transformat din furnizori de continut in distribuitori de diverse alte lucruri (carti, reviste, publicitate, posete si alte prostii)? Cand ne-am trezit ca presa-i buna un batatura unui om influent doar pentru ca asa poate urla mai eficient la inamicii lui? Cum putem sa ne refacem imaginea in fata cititorului?

    Ce spune Mihnea acolo e ceva din ciclul „Proletari din toate tarile, uniti-va!” si „Jos cu chiaburii de pe internet!”. Si asta e o alta problema a oamenilor din presa scrisa. Ideea ca sunt prea smecheri pentru lumea in care traiesc. Ideea ca ei au inventat pedala la bicicleta si ca merita tinuti in puf toata viata lor pentru faptul ca au o stampila de presar in frunte.

    Nu cumva e natural procesul asta cu moartea presei scrise? Adica, nu cumva e normal sa moara niste principii nesanatoase, sa se stinga niste pseudo planuri de afaceri, sa dispara bolnavii mentinuti in viata doar prin fire si aparate costisitoare?

    Cred ca o astfel de intalnire, asa cum e sugerata de Mihnea, ar fi un soi de poza de familie a unui grup de oameni care nu-si accepta conditia: aceea de challengeri intr-o lume in care pana mai ieri erau campioni mondiali. Chestie cam trista. :)

  7. Secara spune:

    @ alin

    Touche! Este si ceea cea si Orlando a spus, mai voalat: ” … ca in acest moment cine mai rezista in presa scrisa ar trebui sa o faca doar din motive de business, fara agende ascunse, fara motive “extra business”. Cand nu mai e combustibil, nu mai ramane loc decat doar pentru cei mai eficienti si cei mai buni.

    Insa in apararea lui Mihnea Maruta, trebuie spus ca la nivel de industrie exista probleme la care e mai bine sa se caute solutii comune, decat rezolvari individuale (sistemul de vanzari, distributia catre cititori, etc).

  8. alin spune:

    Bogdan, eu cred ca la nivel de industrie nu se cauta solutii ci medicamente miraculoase. Ei sunt bolnavi de o boala potential incurabila si cauta aloe vera sa-si puna pe piele sa le treaca.

    Nu ca le-as da in cap, cumva chiar imi doresc sa pot ajuta la rezolvarea problemei, dar pana nu-si accepta soara n-o pot schimba. E primul pas pe care ti-l recomanda orice manual de psihologie ca sa treci peste o perioada proasta. Intai accepta, dupa aia gasesti solutii.

    Si inca ceva. Cred ca, incet incet, ar trebui sa-si piarda si eticheta de „presa scrisa” si sa le spunem „presa tiparita”. Nu de alta, dar presa scrisa e cam tot ce misca in jurul nostru, cata vreme continutul e fixat pe un suport material (ca-i hartie, ca-i papirus sau banda magnetica ori flux de bosoni Higgs teleportati cu sculele din Star Trek).

    Presa scrisa nu-i pe moarte. Presa tiparita e. Si ei s-au blocat card de bocitoare in urma dricului.

  9. Donald spune:

    Acum cativa ani, tot in criza, vreo doua cotidiane faceau minuni crescandu-si tirajul.
    Eu cred ca un ziar avand un brand cunoscut si fiind promovat „ca la carte” de cele mai puternice posturi tv din Romania poate scoate profit, mai ales daca are in spate si cea mai puternica agentie de stiri din Romania.
    Cand mergeti la cumparaturi?’

  10. […] vreme dupa gandul asta al lui Robert Berza cu care simpatitez intru totul, Orlando Nicoara scrie asta, la finalul catorva saptamani in care au disparut iarasi cateva publicatii scrise, in timp ce […]

  11. Donald spune:

    Exista doua publicatii care ar completa fericit portofoliul Mediafax: una din ele este o revista economica, cea mai veche publicatie de profil, cealalta este o gazeta cu pretentii quality dar care a oscilat intre satira, quality si tabloid.
    Cu cele doua titluri Mediafax ar putea face un pas hotarit spre a fi cel mai important si mai influent publisher din Romania.

Lasa un comentariu