downshifting

cand am ajuns azi la birou mi-am dat seama ca mi-am uitat portofelul acasa … nu ca mi-ar fi de mare folos, in ultima saptamana nu stiu daca am cheltuit 100 RON … Business Magazin are un articol excelent pe subiectul downshifting aici, aici si aici … am coborat si eu stacheta de la 40 la 35 …

enjoy, eu ma duc la masa, am gasit pe cineva care-mi face cinste.

12 Comentarii
  1. Andrei Ghica says:

    Foarte utile artiolele. Primul cam lungut dar merita; observatie: are 3 pagini si cam greu se observa. Linkurile spre paginile 2 si 3 poate ar trebui mai vizibile

  2. Bob says:

    Pai …daca tot te numeri printe “the early adopters” al fenomenului downshifting din Romania, poate poti sa imi cedezi mie (noua) diversele maruntisuri – like jobul, masina ;), and other stuff like that

    Thanks in advance! si promit ca atunci cand ating si eu acest nivel, le voi ceda si eu mai departe. 🙂

  3. orlando says:

    Bob,

    esti sigur ca vrei jobul meu? 🙂

  4. Bob says:

    jobul inca nu. mai am de invatat vreo 4 ani. dar cheile de la masina poti sa mi le lasi pe birou joi. 😉

  5. Eugen Dumbrava says:

    as adauga doar ca presa – indiferent de culoarea ei – nu e interesata de adevar, ci doar de ceea ce ar vrea consumatorul sa auda ori sa simta.

    se pare ca in RO exista o mare drama in ce priveste lipsa de la inventar a unui downshifter.
    “multumiri” si pe aceasta cale revistei Cariere, care si-a propus s-o spulbere din temelii… e drept, pt un anumit tip de public

    http://www.cariereonline.ro/index.php/articole/Downshifting-ul_sau_dragostea_de_viata

    orice incercare de-a mea, de a povesti – la cererea presei – despre acest fenomen asa cum este el explicat si studiat in tarile dezvoltate, s-a izbit de dorinta fierbinte a neamului romanesc de a arata ca si la noi au aparut zorii acestui fenomen si ca prin retragerea unuia sau altuia dintr-un business de IT ori banking catre unul horticol sau fluvial e musai un downshifter reusit aici la noi acasa

    teama ca nu sintem ca “ei” (ma refer la tarile dezvoltate) e buna, doar ca nu in directia negarii adevarului, ci mai degraba in directia inventarierii statusului nostru actual si acceptarii parteneriatului cu profesionistii

    pina vom ajunge sa ne doara si asta, o sa ma gustam nitel din complicitatea la incompetenta…

  6. Vadim says:

    Yep, downshiftingul ar trebui sa fie telul oricui in societatea noastra de exploatare a omului de catre om. 🙂

  7. Ce se uita este ca omul este prin natura lui “proiectat” sa munceasca.
    Ne-munca este deprimanta (intrebati oricare miliardar care nu munceste). La un moment dat te cam saturi de plimbari si de shopping si te intorci la provocari. Poti eventual sa zici ca iti schimib natura “muncii” (de ex. te apuci de scris, de facut inconjurul lumii in barca, etc), numind-o “hobby”.

  8. Vadim says:

    Da, asa e, dar parca a traversa orasul cu masina cate 3 ore pe zi (dus-intors) si a pleca de la munca la ora 8 seara (ca sa nu zic de cazurile in care pleci la 10 sau dupa miezul noptii) si mai lucrezi si ani de zile week-end de week-end, 365 de zile din 365, macar de o pauza ai nevoie.

    Nu vreau sa spun ca fugi de munca. Din contra, o faci cu toate resursele, insa la un moment dat daca nu reusesi sa faci downshifting si sa traiesti bine asa, cred ca ritmul nu se poate tine. Ideal e sa faci ce iti place si sa ai si timp pentru celelalte.

    Omul e programat sa munceasca, corect, dar e programat sa faca si altele: sa fie cu familia, sa faca un sport de placere, sa doarma uneori la pranz sau sa bea dupa masa un pahar de vin bun. Toate astea in zilele noastre, in majoritatea cazurilor, au devenit luxul suprem. Multi numara viata din week-end in weekend in cazurile mai fericite.

  9. Emil says:

    Am citit articolul. Sunt abonat BM. Foarte interesant.

  10. Eugen Dumbrava says:

    Emil, exact asta spuneam eu: una e sa fie interesant si cu toooootul altceva e sa fie si adevarat.

    aveti perfecta dreptate cu traversarea orasului, neopritul din munca, ori excesul de munca tutun si alcool – doar k aceste lucruri sint din alt film, nu au legatura cu fenomenul downshifting…poate doar in vis :)))

    parintii downshifting-ului nu vedeau in el o fuga din fata aglomeratiei urbane. ideea asta e o creatie pe masura mintii presei dimbovitene. omul care adopta downshifting-ul o face nu din scirba pt trepidatia or mizeria/stresul/abuzurile urbanului, ci pt ca el realizeaza, ca suprema bucurie in viata e dincolo de bani ori alte valori hedonic materiale…el se dedica intr-un mod special cimpului relatiilor umane, familiei si apropierii de minunuile naturii.

    noi, romanii, sintem departe de aceste valori…traim din plin, din joaca cu obiectele din jur; dupa ce vom consuma aceasta etapa, in citiva ani, ne putem astepta la aparitia primelor pusee de downshifting.

  11. Vadim says:

    Eugen, ai dreptate. Dar sa stii ca exista totusi si astfel de romani, despre care tu spui ca au disparut. E drept, ii gasesti mai greu, dar exista.

  12. […] Am plecat nitel la plimbare pe o poteca prin jungla de langa Haad Rin catre Pirate Bay, un golf ascuns unde am fost intampinat de un fel de Rahan la varsta pensionarii. Un nene care era acolo de 17 ani, proprietarul plajei, care si-a creat versiunea lui de paradis – un glofuletz linistit cu cateva bungalow-uri printre palmieri. Asta ca tot se vorbea de downshifting. […]

Lasa un comentariu