Archive for the ‘Personal’ Category

Garry Kasparov si gandirea strategica

Marti, 28 Noiembrie, la Mariott.

În timpul conferinței, unde va fi oferită participanților și o carte-referință, Garry Kasparov va împărtăși audienței opiniile sale despre: · Gândirea strategică și modul în care trebuie folosită în afaceri (studii de caz Boeing și Apple) și cum îți poți folosi intuiția pentru maximizarea avantajelor strategice și luarea deciziilor – Impactul progreselor tehnologice asupra procesului decizional – Diferența dintre tacticieni și strategi și cum te poți transforma într-un strateg veritabil, dar și ce rol joacă învățarea continuă și autoanaliza în acest proces “Vă voi provoca să îmbrăcați haina liderilor și a conducătorilor din diferite domenii de activitate. De la candidații la Președinție, la CEO sau comandanți de navă pe timp de război. Nu este amploarea unei decizii sau a nivelului de conducere. Este procesul. Când vom termina, veți conștientiza mai mult ca oricând abilitățile și punctele dvs forte sau slăbiciunile ca factor de decizie. S-ar putea să nu reușim să schimbăm hardware-ul cu care ne-am născut, adică ADN-ul nostru, dar vom ști cum putem upgrada software-ul nostru! ” Garry Kasparov

De aici

Dupa 17 ani

17 ani au trebuit sa treaca pentru a “sterge” tot ceea ce s-a intamplat in tech la inceputul anilor 2000. Am trait “live” vremurile alea asa ca asteptam acel moment pt a fi marcat:

Tech stocks broke a nearly two-decade-old record. The S&P 500’s information-technology sector ended the day at 992.29, closing above its previous all-time high of 988.49 set in March 2000 at the peak of the dot-com bubble.

De aici.

Reuters citeaza Profit.ro

Care a anuntat ieri in exclusivitatea pretul la care s-a inchis IPO-ul Digi.

May 10 Cable and internet provider DIGI Communications N.V. closed its share subscription at 40 lei per share, financial news website Profit.ro said on Wednesday, putting the value of its initial public offering at 869.8 million lei ($207.68 million).

Link

“Știrile Pro TV au schimbat agenția de presă. News.ro și Inquam sunt acum furnizorii”

După Știrile prezentate de Andreea Esca vineri seara, la finalul programului a apărut că “Știrile Pro TV folosesc serviciile news.ro și Inquam Photos.”

Multumim.

De aici.

Sase despre “fake news”

Luni seara, Google a organizat o masa rotunda la care, printre altele, s-a atins si problema stirilor false care au “invadat” facebook-ul (in special) si Google. Ce am spus/am vrut sa spun:

1. Este imposibil ca niste editori sa rezolve problema stirilor false, in special pe facebook.

2. Trebuie sa existe un sistem de raportare, iar facebook sa bifeze/marcheze stirile care sunt false.

3. Orice interventie trebuie facuta cu grija pentru a nu fi acuzati de cenzura.

4. Nu doresc si e de preferat sa se evite o interventie a statului in aceasta problema! Ar fi un precedent extrem de periculos pentru libertatea presei.

5. E de apreciat ca Google a anuntat “taierea” accesului la veniturile prin AdSense/ADX a siteurilor care propaga stiri false.

6. Pentru ca s-a vorbit de nevoia de educatie, pe facebook traim intr-o bula, suntem inconjurati de oameni pe care-i cunoastem si avem incredere in ei, cand unul din ei share-uieste o stire falsa nu punem la indoiala si o luam de buna. Probabil milioane de americani au dat share unor stiri false. Nu tine de educatie. Azi am gasit pe twitter o sinteza mai buna a ceea ce am vrut sa spun, facuta de Kevin:

unnamed

Bonus: Facebook Said to Create Censorship Tool to Get Back Into China link. Daca pot avea un astfel de instrument in China inseamna ca-l pot folosi si pentru stirile false. Fiind o stire New York Times si aparuta in contextul cu stirile false, pare o palma peste obrazul lui Zuck.

EAD.ro, neoficial, regia numarul 1

Prin preluarea la vanzare a siteurilor Adevarul Holding, EAD.ro, regia de publicitate lansata in mai anul trecut, regie unde semnez si eu condica, a devenit, neoficial*, regia numarul 1 din piata, dupa numarul de afisari. In 17 luni am reusit sa consolidam o piata destul de fragmentata si pentru asta le multumesc colegilor si partenerilor care au avut incredere in noi. Anul viitor va fi interesant, greu, provocator. Mai jos datele la nivel de octombrie:

Grup EAD.ro Interactive
226,726,028 afisari
14% share

Grup Ringier
192,641,536 afisari
12% share

Grup ThinkDigital/Mediafax Group
172,958,256 afisari
10% share

Grup ProTV
155,804,006 afisari
9% share

Grup Antena TV Group
55,943,717 afisari
3% share

Grup Internet Corp
49,534,772 afisari
3% share

Neoficial = nu toate siteurile apar in SATI ca fiind vandute de EAD.ro, lucram la “rezolvare”

Una despre 1616 si una despre Orbital.ro

Sunt 4 directii mari de dezvoltare pe care le-am structurat la 1616.ro:

1. Creatie digitala – lucram deja pentru clienti mari si f mari

2. Dezvoltarea de tehnologie/platforme pentru publisheri/zona de content – clienti ca News.ro, Profit.ro, Cancan.ro, Life.ro, Paginademedia.ro + altii pentru care lucram acum si care se vor relansa in perioada urmatoare

3. Mobile – dezvoltarea de aplicatii, iOS/Android/Windows – un exemplu, avem in testele finale, pentru un client, un Uber pentru tractari, care ne-a mancat ficatii :), probabil cea mai complexa aplicatie dezvoltata de noi. E doar un exemplu despre ceea ce putem face.

4. Platforme/tehnologie pentru ecommerce – am lansat ieri Orbital.ro, adica o platforma de ecommerce ready to go la pachet (sau nu) cu servicii pentru ecommerce ready to deliver.

Orbital este o munca de echipa, Adriana, Alina, Catalin, Corina, Lucian, Madalina – multumiri!, care incearca sa rezolve, totul structurat in niste pachete clare, doua din cele mai mari probleme cu care se confrunta ecommerce-ul in .ro:

1. Platforma tehnica

2. Marketingul

Sa le luam pe rand:

Platforma tehnica inseamna ca oferim o solutie customizata pentru proprietarii de siteuri, o solutie care poate fi modificata/adaptata in functie de nevoile actuale/viitoare, o platforma care sa integreze usor solutiile de payment si/sau transport, o solutie care sa se integreze cu ERP-urile folosite, o solutie care sa-ti ia de pe cap hostingul si securitatea aferenta.

Marketingul inseamna seo, google si facebook performance, display advertising si partea de analytics/research/ux. Adica tot ceea ce trebuie pentru a genera trafic si vanzari catre site. Externalizate catre echipa noastra astfel incat flow-ul sa fie mult mai simplu, iar analiza rezultatelor sa fie clara.

Cam asta e 🙂

“Resilience”

Ce te face să fii un antreprenor de succes? Care ar fi acele trăsături definitorii pe care trebuie să le ai?

Primul lucru la care mă gândesc este o disponibilitate enormă de muncă. Până să ajungă să se bucure de roadele succesului, un antreprenor muncește mult mai mult decât un angajat. Un antreprenor la început într-un start-up este cu mintea acolo 24 din 24 de ore.

Sunt grij foarte mari și e un tip de disponibilitate la muncă și la stres care nu e atât de răspândită. Trebuie să te țină balamalele. A doua caracteristică mi se pare că este o curiozitate intrinsecă. Dacă e ceva definitoriu pentru un antreprenor este dorința lui de a încerca în alt fel. La pachet cu această curiozitate vine și disponibilitatea de a greși și de a-ți asuma riscuri. Pentru că, dacă încerci altfel, de mai multe ori nu îți iese decât îți iese.

Și trebuie să fii dispus la asta, să îți riști stima de sine, reputația, relațiile, banii. Pentru un bine pe care crezi să poți să îl faci.

A patra ar fi ceea ce în engleză poartă numele de resilience. S-a tradus prin reziliență, dar nu există ca cuvânt în românește. Nu există, pentru că, pur și simplu, cred că nu există conceptul. Conceptul ăsta zice că ești capabil să ieși dintr-un eșec mai bine decât ai intrat în el. Este un parcurs de învățare în ceva ce nu ți-a ieșit care te face să-ți fie mai bine decât înainte. Un antreprenor e cumva obligat la această calitate. Pentru că lui nu or să îi iasă niște lucruri și, dacă nu valorifică acest proces, nu are cum să meargă mai departe. Nu în ultimul rând, e foarte importantă pentru un antreprenor o stare de spirit nu știu dacă optimistă, ci încrezătoare. Capacitatea de a-ți păstra zâmbetul pe buze. La noi la facultate am agreat o valoare, enjoyment. Enjoyment este un fel de a te bucura de ce faci cu toate la un loc. Că e greu să fii antrepenor, e dureros, ai momente în care plângi, ai oameni care plâng pe umărul tău. Capacitatea de a insufla încredere că o să reușim și că de asta suntem aici ca să reușim – asta joacă enorm de mult în reușită. Să fii așa ori să te educi să fii așa, să crezi foarte tare în tine și oamenii tăi chiar atunci când nu mai crede nimeni.

De aici.

Viata la tara

“Au murit toti, maica, si Nicu, si Paraschiva, si Mircea, si Leonora, Victor,  nen-tu Ion al Nelei, ai lui Toaie. S-au dus, a ramas a lui Buidan si eu.”

O ascult pe mamaia si incerc sa-i vizualizez pe fiecare in parte. Nea Nicu si caii lui, sotia lui, Paraschiva, Mircea care nu prea vorbea, sotii Toaie cu tz, probabil cei mai blanzi si simpatici batrani pe care i-am intalnit in copilaria mea, Leonora de langa noi, mama Adrianei, nea Ion, tatal lui Marian, nea Victor, tatal lui Viorel si ai Lilianei. Ii vad si imi aduc aminte de toate verile petrecute la tara, la Saranga, cu sh, un sat ce tine de mult mai cunoscuta comuna Pietroasele. Chiar, oare se mai preda la istorie despre tezaurul de la Pietroasele?

Sunt la parastasul lui tataie si al lui Costica. In octombrie se fac 14 ani de cand s-a dus tataie. Costica, fratele mamei, s-a dus de 15. Lui trebuie sa-i “multumesc” pentru ca nu am pus gura pe alcool timp de 40 de ani. L-am vazut cum s-a distrus singur, timp de mai multe veri. 

Ai mei ma “parcau” in fiecare vacanta mare la mamaie si tataie, iar mie imi placea pentru ca mamaie imi facea toate poftele si imi dadea bani cand plecam de la ei, in general un Balcescu albastru, adica 100 lei. Din tot ceea ce-mi facea mamaia, preferatele erau “turtele” coapte pe plita si porumbul fiert sau copt. Imi mai placeau gogosile facute in ceaun si mamaliga cu lapte de vaca. Desi am crescut cu lapte de capra, mamaliga imi placea mai mult amestecata cu cel de vaca. Noi aveam capra asa ca mamaia cumpara cu cativa lei lapte de vaca de la nea Nicu, cel cu caii. Sau facea schimb, dadea de capra si lua de vaca. Nu-mi mai aduc aminte. Insa de la mijlocul lui iulie si pana spre final de august, cand deja era “batran”, mancam aproape zilnic porumb fiert sau copt. Porumbul fiert ii placea si lui Costica. Nici un parinte nu ar trebui sa-si ingroape copilul. Mama Dina, sora mamaiei, i-a ingropat pe amandoi. Si pe nea Vintila. A ajuns la 88 de ani. 

“Mergi la cimitir?”, ma intreaba sor’mea.

“Da, hai.”

Nu e nimeni pe ulita pietruita in care praful de vara incepe sa-si faca simtita prezenta. De undeva din spatele curtii lui Georgica se aude niste muzica populara. Ma asteptam la manele, sincer sa fiu. Dar nu, e muzica populara.

“Ce mic mi se pare totul”, o aud pe Gabi.

“Da, ne-am obisnuit cu turnurile din Bucuresti. Si la Mangalia cand ma plimb mi se par foarte mici blocurile cu 4 etaje.”

“Da, si turnurile de pe Rozelor par mici”, completeaza ea.

Are dreptate, trecand pe langa casele de pe ulita, nici un gard nu e atat de inalt incat sa nu pot vedea peste el, in curte. Cand eram mic mi se pareau uriase si ma intimidau. Primele schiuri le-am avut din doua scanduri curbate de prea multa expunere la soare, le-a scos tataie din gard, le-a pus niste legaturi din piele si gata, ia Lica, ai schiuri. Aveam 8-9 ani si schiurile mele au facut senzatie printre copiii din sat. Ajungeam acasa ud pana la chiloti, cu sosetele de lana fleasca, dar fericit. Pana cand a aparut pe partia improvizata un bucurestean cu schiuri “adevarate”, iar magia a disparut si schiurile au redevenit scanduri. Ai mei nu au cedat rugamintilor mele si nu am avut parte de schiuri adevarate. Poate de asta nu m-a prins ski-ul. Sau poate pentru ca sunt de la mare si-mi place soarele.

Cimitirul e mic si gazduieste si biserica. Biserica e mica si ma chinui sa-mi aduc aminte daca e aceeasi de pe vremea copilariei, cand ma ducea mamaie la impartasit. Nu poate fi aceeasi, aia era mare si impunatoare. Sau poate eram eu prea mic. E aceeasi. De undeva, din vecini se aud niste manele. 1-1 cu muzica populara. Ca orice sat care se respecta, Saranga are doua biserici. Asta e cea mai putin pricopsita. Preotul face naveta de la Buzau. “Sta intr-o garsoniera” imi spune mamaie. Biserica de peste garla are preot permanent. E mai mare si mai aratoasa.

Gresesc aleea catre mormant dar ma corecteaza sor’mea. Ii vad mormantul si fotografia de pe cruce a fratelui lui tataie. A murit in 44 la incercuirea de la Rostov pe Don. Tataie era mandru de el, cand eram mic imi povestea multe din razboi. Eram fascinat. A fost sanitar si a mers pe jos pana la Praga, ca sa elibereze Europa de nazisti. Nu-i displaceau comunistii, asculta Europa Libera si i se luminau ochii cand vorbea de regele Mihai, “leat” cu el, adica nascuti in acelasi an. 

“Lica, uita-te la mine, ce au construit comunistii in tara asta nu va mai construi nimeni.” Nu-mi placea sa discut cu el politica, ideile mele liberale nu se potriveau cu simpatia lui pentru comunisti. Mi-e dor de el. Ce discutii despre politica am fi avut azi. Pentru el “revolutia” nu a adus nimic nou. Capre, porc si gaini crestea si inainte. Rosii, castraveti, porumb, vita de vie cultiva de cand ma stiu. Inainte muncea la CAP, acum munceste terenurile lui. Doar tuica putea sa o faca “dupa” in legalitate, fara sa-i mai fie teama ca vin sa-i confiste cazanele si instalatia improvizata. Atat cat ma pricep, facea o tuica buna, imi mai dadea sa gust cateva picaturi cand stateam cu el langa cazane, la povesti.

Iesim din cimitir, manelele raman in urma. “Buna ziua”, “buna ziua”. Chiar daca nu se cunosc, oamenii se saluta la tara. Mai putin cei din fata bodegii, stau pe trepte si ne cerceteaza curiosi. Sau poate o studiaza pe Gabi. 

“Mai ma plimb putin” ii spun cand ajungem in capul ulitei. Vreau sa ma duc peste garla, pana la magazinul universal unde incarcam sifoanele. Cand eram mic mi se parea un drum foarte lung. Daca as forta putin pasul ar fi o plimbare de 10-15 minute. 

“Apa din aceasta fantana nu este potabila” scrie mare, cu rosu, pe marginea fantanii din capatul ulitei. Tot satul a crescut cu apa de la fantana. Iar cea din capul ulitei era cea mai departe de casa bunicilor. Aveam una langa noi dar cea mai buna apa era din fantana de la “margine”. Pompilia, sora mamei, spunea ca “lesitura” iese buna cu apa de la “mar’ne”. 

Podul peste garla e la fel, nu s-a schimbat nimic. E garla “centrala”, care imparte satul in doua. Mai e o garla, la “margine” care delimiteaza satul de terenurile cultivate cu vita vie. Ambele sunt niste firisoare de apa semi statuta si murdara. Miroase a soc si vad florile albe prezente pe marginea garlei. 

“La multi ani cu sanatate, sa ne auzim cu bine si peste 100 de ani”. 2-1 pentru muzica populara. Doar ca volumul e cam tare, probabil se sarbatoreste o Elena sau vreun Constantic, iar muzica razbate dintr-o casa pe a carei poarta scrie “vand branza lapte” si se aude pana la drumul judetean care duce spre Pietroasele. E asfaltat. Gradinita cu program normal pare proaspat renovata, arata bine de afara, curtea e ingrijita. Pana la urma totul pleaca de la educatie.

“Apa potabila a fost implementata in 2005 cu ajutorul Uniunii Europene” scrie pe un panou obosit, probabil ramas in picioare din 2005. Cativa metri mai incolo o alta fantana cu mesajul scris cu rosu: “Apa din aceasta fantana nu este potabila”. Vizavi e o cladire mare, impunatoare, care gazduieste un Super market, o terasa branduita de Golden Brau si ceea ce pare o statie de autobuz. Sunt putin descumpanit, statia de autobuz era langa magazinul universal, iar cladirea asta e clar mai tanara decat mine, nu poate fi cladirea cu sifoanele. 

De obicei ai mei ma aduceau in vacantele de vara si tot de obicei tataie venea si ma lua iarna, dupa ce se termina scoala. Ne suiam amandoi in personalul de Buzau si ne pregateam de un drum lung, cu oprire in fiecare gara, statie, halta, jumatate de statie, jumatate de halta, sfert de gara si pe unde mai trebuia sa opreasca. In total vreo 6 ore. Dupa cateva drumuri deja stiam toate statiile, ce urmeaza si cat mai aveam din drum. Imi pierdeam rabdarea pe la Faurei cand tataie scotea as-ul din maneca si incepea sa ma intrebe capitalele tarilor. Primeam un leu pentru fiecare capitala stiuta si pierdeam un leu pentru fiecare pe care nu o stiam. Ieseam mereu pe un plus frumusel, e adevarat, ajutat si de o Europa cu URSS, Yugoslavia sau Cehoslovacia.

Distractia aparea cand ajungeam in Buzau si mergeam sa luam rata spre Saranga. Pentru ca trenul intra in gara in jurul pranzului, iar prima rata pleca pe la 4-5 dupa amiaza, intr-o logica normala, ora fiind aleasa pentru ca atunci ieseau muncitori de la schimbul 1. 

Liberalii promit construirea unei noi autogari in Buzau. Stiu pentru ca am citit din programul lor electoral, un var de-al meu, baiatul varului primar al mamei, candideaza la primaria Pietroasele. “A fost consilier in actualul mandat” mi-a spus Laurentiu, var prin alianta, sotul Cristinei, fata lui Costica. Cristina are copii mari, Teodora trece anul 4 la medicina, Stefan se pregateste de admitere tot la medicina. Nu au apucat sa-si cunoasca prea bine bunicul. Si nici strabunicul.

Nu stiu cum arata azi autogara, stiu cum arata atunci: murdara, obosita, aglomerata. Stateam pe marginea gardului, mancam pachetul dat de mama si/sau niste covrigi de Buzau luati de tataie si asteptam sa traga autobuzul de Saranga. Nu prindeam niciodata loc pentru ca ar fi trebuit sa ne inghesuim/impingem, iar cum eu eram un copil tataie nu se risca sa intre in “batalia pentru un loc pe scaun”.

“Angajam ospatarite si ospatari” scrie pe un afis si nu pot sa nu remarc ordinea fireasca, intai sexul frumos, apoi sexul tare. Si ma gandesc daca anuntul nu a fost scris de o doamna sau domnisoara. Dintr-o terasa branduita Neumarkt se aude muzica populara. 3-1 si populara pare ca a castigat detasat meciul cu manelele.

Miroase a mana Maicii Domnului si din cand in cand a iasomie, iar eu am ajuns la locul unde incarcam acum 30 de ani sifoanele. E o cladire mare cu geamurile sparte. Pe vremuri era magazin universal, azi arata ca o hala parasita. 

Ma intorc si o iau la pas. “Nicolae, Nicolae” se aude de undeva dinspre garla. Muzica populara. 4-1. Nu, ramane 3-1, era tot din curtea cu “vand branza lapte”, daduse sonorul mai tare.

Miroase a gogosi. Desi sunt multe gratare la lucru, mirosul de gogosi facute la ceaun e cel mai puternic miros pentru narile mele. Miroase a copilarie. Pe ulita noastra ma intalnesc cu Adriana, partenera de joaca de acum 30 de ani. M-a recunoscut desi nu am mai vazut-o de vreo 25 de ani. O banui pe Tanta, matusa ei, vecina de vizavi de mamaie, ca i-a soptit cine sunt. Adriana pare neschimbata. S-a maritat la 19 ani, are 44 acum, a facut un baietel la 41. Se apropie Liliana, prietena ei din copilarie. E schimbata, nu as mai fi recunoscut-o, nu ma recunoaste nici ea, trece mai departe.

“Sa ai grija de mamaia”, ii spun Pompiliei la plecare. “Sa nu ma uiti”, imi spune mamaie. “Cum sa te uit, mamaie”. 

Mai devreme ii spusesem Tantei ca trebuie sa vin mai des, mamaia a implinit 91 si desi se trage dintr-o familie prietena cu gena longevitatii, pe care sper sa o mosteneasca si mama, orice se poate intampla. Si mai devreme mamaia imi spusese ca cel mai in varsta locuitor din Saranga are 96 de ani si ca preotul care face naveta i-a spus ca daca ea ajunge la 100 de ani ii da 100 mil din care 10 sa dea inapoi bisericii.

Eu sper doar sa o sarbatorim peste un an, la 92.

Uniunea Europeana, Romania, Buzau, Pietroasele, Saranga, 21 mai 2016.

Vivi

Pustiul care acum 11 ani mi-a refuzat oferta de a cumpara doizece.ro a ajuns in New York Times ca personaj principal intr-o analiza. Bravo, Vivi, te asteptam ca “benevolent dictator” cand te plictisesti de Trump, .ro-ul are nevoie de oameni ca tine.

Slack doesn’t replace meetings,’’ Costache objected, when I asked him, on the phone. ‘‘It replaces the water cooler.’’ I remembered the cold-brew coffee keg in Spring’s office that, judging by the voluble group often around it, seemed to have replaced the water cooler already. ‘‘When saddle-makers wanted to sell saddles, they promoted riding horses. Slack sells the idea of a new kind of meeting and a new kind of workplace in order to sell Slack.’’

So, I asked, what do we do about meetings? Just ban them?

‘‘I’m not that radical,’’ he said, at last. ‘‘There’s too much value to an in-person meeting. When my engineering team has to decide what they want to build in the next two weeks, this is hard to do without meetings. Say it’s me and three other senior engineers discussing an architectural choice about our Python code base. We start to discuss what that looked like, and give one person feedback. .?.?. ’’ He paused. ‘‘There’s so much volume of information — it’s like a river of information. If it’s a valuable meeting, we all pour this information. Someone’s distraction, another person’s incomprehension. I have this image of a giant pipe, so much richness. It couldn’t go on Slack.’’