daca gasesti “reteta” magica prin care sa iti organizezi timpul mai bine, da-ne de veste. Sunt in aceeasi situatie ca si tine si, desi fac eforturi sa imi organizez altfel timpul, nu reusesc…..

De cand lucrez la Microsoft am si mai putin timp liber. Dar chiar daca exista deadline-ri imi fac timp sa plec uneori la 14.00 spre casa, sa-i fac baiatului meu o surpriza ca-l i-au de la scoala iar in fiecare seara imi fac timp de familie. In rest vacanta conteaza! Merg deprarte de lume si ma deconectez complet! Numai daca primesc un SMS ca nu merge desprecopii.com ma stresez!

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Am avut un coleg care are vreo 6 copii. Nevasta lui este casnica si el statea mai mult pe la servici. La un moment dat a avut un accident de masina cu toata familia (evident ca aveau un BUS) si sotia sa plus unul din copii au fost accidentati grav. Nu l-am mai vazut vreo luna si apoi a venit la servici si mi-a spus un lucru care nu o sa-l uit niciodata: “Florin, cand ai un eveniment de genul acesta, cand copilul tau se lupta intre viata si moarte, realizezi cat de ne-importante sunt casa, serviciul, cariera, banii…” Ei bine dupa acel eveniment a fost alt om. A renuntat la ambitii de cariera (si avea una frumoasa), a renuntat a mai fi manager(!) si va spun ca parea mult mai fericit!

Si inca ceva …. O data am inceput o companie in Olanda cu un prieten. Lucrurile mergeau bine si faceam multi bani dar munceam 13 ore pe zi. La un moment dat ne-am gandit citind carti de business ca nu avem “vision statement” ca nu avem un anume “business plan”, nu avem “goals”, si ne-am speriat! Am angajat repede un super high-payed consultant sa ne ajute. Nu pot sa uit niciodata cat am invatat de la omul ala! Statea si ne asculta la sedintele noastre strategice si nu zicea nimic! Ne lua banii cum sunt psihiatrii in filmene americane. Dupa vreo luna a vorbit si ne-a spus sec: voi v-ati gandit vreo data sa schimbati businessul cu unul care nu are legatura cu IT-ul? De exemplu sa deschideti o caltitorie si sa vindeti clatite! Am fost socati! Dupa 2 luni de zile insa… mi-am dat demisia, mi-am vandut toate actiunile si m-am angajat la o companie care am ales-o dupa cate zile de concediu oferea (37!).

Inchei prin a recomanda la toata lumea urmatoarea carte:
The Seven-Day Weekend (http://www.amazon.com/gp/product/1591840260/104-9240110-8115156?v=glance&n=283155)

bogdan, mi-ar place sa fiu salvamar la o “balta” linistita, fara valuri. apropo de asta, uite un articol interesat publicat de Aurora Liiceanu
http://www.hr-romania.ro/index.php?m=3&u=66&a=1388

Cunosc un tip care, din pozitia de CIO la o mare firma de IT de la antipozi, a ales sa devina (pentru cat timp, numai el stie) postas. Ei da, chiar asa…

Trecand peste bascalia balcanica cu care l-am abordat (de genu: “ce e prietene, te-ai plictisit de mail-uri soft… vrei niste spam-uri hard”) am vrut sa aflu ce l-a determinat mai tare si mai tare sa recurga la o astfel de solutie.

Weeeell, omul nu vrea neaparat o pauza – isi putea lua un concediu suuupeeer prelungit. N-a prea contat nici ca acum presteaza in aer liber – oricum se duce zilnic la sala, iar in week-end-uri e mai mult outdoor. Aha, pai e simplu (fac eu pe desteptu’), nu mai atunci ramane decat varianta lipsei stress-ului: ntz, ntz, ntz, nici pe departe.

Nostalgia de a trai o viata obisnuita. Cum asa? – ii zic eu – defineste asta. La care el incepe: comunic cu oameni ce nu au deadline-uri, imi fac cunostiinte fara a avea o agenda… – can you believe that?

Nu cred ca adevarata problema e ca “… probabil nu vom apuca 75-80 de ani cat au trait bunicii nostri.” Vom trai mai mult decat atat (ma refer la cei ce nu vor claca in urmatorii 5 ani). Insa vom fi ca acei alpinisti, care odata ajunsi in varf, realizeaza ca, din dorinta de a ajunge primii, au uitat sa se bucure de partea cea mai frumoasa a escaladei.

Depinde de fiecare cat de mult apasa pedala. Unii, au ales sa mearga catinel pe bicicleta (vezi nenea postasu’). Altii vor sa se dea Schumi (acuma nu va intrebati pe cine am mai inclus aici…). Insa ce ne facem cu derapajele?

Si eu care credeam ca de revelion ai stat in turnul tau de fildes si ai urzit cine stie ce planuri .

Optiunea mea e simpla: “Eu merg mai departe”, oricum n-am control pe “scarile inghetate”.

Am insa mari probleme cu “postponatul” si cu simplismele.

Functionam intr-o industrie evenimentiala (eu chiar mai mult decat tine) in care “a face acum” e uneori mai important chiar decat “a face”.

Ma bazez prea mult pe simplificari: etichete, recomandari, learninguri si rezolutii. Probabil ca mi-am ales gresit profesia si industria.

Ne putem ascunde dupa “generatii” sau nepricepere in managementul timpului. D-adevaratelea vorbim doar de capacitate de intelegere si de prioritizare. Vad ca nu tu ai reusit sa reduci din simplisme inclusiv prin acest blog, probabil ca in momentul in care”nevoia de respiro” nu va mai putea fi amanata vei gasi o solutie sa prioritizezi si vei reusesti sa delegi .